Chirurgul de la Spitalul Colentina a avut grijă de psihicul meu după ce m-a diagnosticat cu cancer!
Editura Evenimentul si Capital

Chirurgul de la Spitalul Colentina a avut grijă de psihicul meu după ce m-a diagnosticat cu cancer!

Autor: | | 1 Comentarii | 17440 Vizualizari

Cancerul nu mai este azi o boală incurabilă. Acestea au fost cuvintele pe care le-am auzit de la doi medici cu care am interacționat, în anul 2017. Unul e turc, altul român. Unul m-a operat de o tumoră care îmi prinsese ficatul și căile biliare, celălalt mă tratează cum știe el mai bine, de opt luni, la Craiova. I-am crezut pe amândoi medicii că boala asta urâtă poate fi alungată. De ce? Pentru că sunt o femeie optimistă. Pentru că, fiind ziarist, am citit mai mult decât alții despre cancer și cum poate fi tratat în România și în Europa. Pentru că am ajutat, prin campanii caritabile, timp de 8 ani, circa 300 de copii, majoritatea dintre ei afectați de tumori. Pentru că am interacționat cu oameni care s-au luptat și au învins.

Povestea mea e, însă, diferită de tot ce știam și, nici chiar în acest moment, nu-mi vine a crede că eu am trecut prin câte mi s-au întâmplat de-a lungul unui an. Așa cum am mai spus, povestea mea poate deveni oricând, și brusc, povestea oricăruia dintre voi. M-am gândit că experiențele mele vor ajuta alți pacienți să navigheze prin alambicul sistemului nostru sanitar, dar și că factorii decidenți vor găsi soluții măcar pentru o parte din disfuncțiile care există acum în medicina oncologică și pe care le-am descoperit ca pacient. Ne-am săturat noi, cotizanții, de placa „Nu sunt bani!”.

Am auzit-o pe Mirabela Dauer, într-un interviu tv, spunând că niciodată nu a fost bolnavă, că și-a făcut investigații medicale complexe în fiecare an. În februarie, brusc, la un examen radiologic obișnuit i s-a descoperit o tumoră la rinichi. Aproape la fel mi s-a întâmplat și mie. Doar că eu am crezut că am făcut o criză biliară. M-am dus la Spitalul Colentina pentru investigații. Bănuiam că o piatră nenorocită își face de cap.

Doamna dr. Simona Caraiola, internistă, mi-a făcut analizele de sânge și a decis să facem o ecografie până vin rezultatele. Acolo am realizat, după fața medicului care se uita în ecranul ecografului, că lucrurile nu-s ok. „Trebuie să mergeți la chirurgie. De cei de acolo aveți nevoie”, mi-a spus doamna doctor.

Nu m-am speriat, am crezut că trebuie scoasă bila, o operație aparent banală pentru un chirurg, dar chiar și pentru un pacient cu analize normale și fără altfel de afecțiuni. Dăm afară bila asta cu o piatră blestemată și, după câteva zile, îmi văd mai departe de viață, mi-am zis. Un coleg trecuse prin asta și totul se terminase rapid și bine.

Întâlnirea cu chirurgul Alexandru Croitoru

Am ajuns în biroul medicului Alexandru Croitoru, șeful Secției Chirurgie din Spitalul Colentina. Era jumătatea lunii martie 2017, iar afară era o zi de primăvară călduroasă. Eram încă optimistă, fiindcă gândeam că am scăpat de frigul de peste iarnă, că sunt într-un spital curat, că în curând vine Paștele, pe care sigur îl voi prinde acasă datorită faptului că sunt pe mâinile unui bun chirurg.

Îl priveam pe domnul doctor Croitoru cum îmi citea „dosarul” întocmit de colegele sale. Nu părea deloc tulburat când mi-a spus că va trebui să merg într-o altă clădire din spital ca să fac un CT, adică un examen de Computer Tomograf. ”Am nevoie de o imagine mai bună decât la ecograf”, mi-a spus, menționând că voi rămâne internată. Și am rămas, timp de o săptămână.

Oamenii pe care i-am avut în jurul meu, medici, asistente, infirmiere au fost atât de calzi încât mi-a dispărut orice teamă. Frică îmi era doar de anestezie. Mi-au înfrânt-o și pe asta.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate