Spionaj la Elysée. Americanii au creat o maşinǎ monstruoasǎ de colectare a informaţiilor pe care nu o mai pot controla

Spionaj la Elysée. Americanii au creat o maşinǎ monstruoasǎ de colectare a informaţiilor pe care nu o mai pot controla

În Franţa, întreaga clasǎ politicǎ îşi exprimǎ indignarea dupǎ revelaţiile legate de unele practici ale Agenţiei americane de informaţii care a ascultat telefoanele preşedinţilor Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy şi François Hollande. Americanii au instalat pe acoperişul ambasadei lor din Place de la Concorde, cum au fǎcut-o şi în alte capitale ale lumii, o staţie de spionare a telecomunicaţiilor, scrie rfi.ro.

Seful statului francez François Hollande a decis sǎ-i telefoneze personal omologului sǎu american Barack Obama pentru a-şi exprima consternarea. Numeroşi comentatori pun însǎ accentul, în analizele lor, pe faptul cǎ în prezent ţǎri precum Franţa şi Statele Uniste sunt fǎrǎ îndoialǎ aliate dar şi într-un raport de concurenţǎ.

Editorialistul cotidianului Libération, ziar care a fǎcut, împreunǎ cu Mediapart, dezvǎluirile legate de spionarea celor trei preşedinţi, nu ezitǎ sǎ tragǎ o concluzie pe cît de tristǎ pe atât de adevǎratǎ: astǎzi toate loviturile sunt permise, chiar şi între aliaţi… Dacǎ americanii ascultǎ pe toatǎ lumea şi stocheazǎ cantitǎţi gigantice de informaţii, ei o fac în primul rând pentru cǎ dispun de tehnologia necesarǎ în acest sens. Unii comentatori din Franţa merg cu analizele, sau cu cinismul, şi mai departe: în definitiv, spun, ei, toatǎ lumea ştie cǎ americanii recurg la astfel de practici şi probabil cǎ nimeni nu-i va putea împiedica sǎ continue, dar mǎcar sǎ fie şi ei mai atenţi şi sǎ nu se lase  "prinşi" în flagrant delict.

Poate cǎ acest lucru i-a iritat cel mai mult pe liderii francezi în contextul acestei afaceri, inclusiv pe responsabilii cei mai pro-americani, şi anume cǎ toatǎ lumea a aflat ceea ce ştiau poate doar iniţiaţii…

Ne puteți urmări și pe Google News

Cotidianul Libération mai furnizeazǎ şi câteva informaţii legate de modalitǎţile tehnice prin care americanii au putut capta, între 2006 şi 2012, convorbirile avute de locatarii succesivi ai Palatului Elysée: Jacques Chirac, Nicolas Sarkozy şi François Hollande. Şi s-ar pǎrea cǎ toate privirile se îndreaptǎ spre ambasada Statelor Unite de la Paris.

O ambasadǎ situatǎ în mod ideal, în Place de la Concorde, scrie Libération. Deci la doar câteva sute de metri de Palatul Elysée, de ministerul de interne, de ministerul justiţiei, de cel al afacerilor externe şi de cel al apǎrǎrii, de Adunarea Naţionalǎ precum şi de alte câteva ambasade. Iar americanii au instalat pe acoperişul ambasadei lor de la Paris, cum au fǎcut-o şi în alte capitale ale lumii, o staţie de spionare a telecomunicaţiilor. Respectiva instalaţie, mascatǎ dar vizibilǎ, poate fi observatǎ din Piaţa Concorde sau de pe aleea Marcel-Proust, mai aratǎ Libération. Mai sǎ credem cǎ ar putea fi inclusǎ în circuitele turistice ale capitalei. Încǎ puţin şi ghizii i-ar putea duce pe turişti în respectiva zonǎ spunîndu-le: "iatǎ, acolo este antena cu care sunt captate de americani convorbirile telefonice ale responsabililor francezi".

Un expert în geopoliticǎ, François Heisbourg, explicǎ, tot în Libération, cǎ în jur de 60 de şefi de stat sau de guvern au fost spionaţi de Statele Unite, ceea ce a reieşit din documentele date publicitǎţii de Edward Snowden. "In materie de ascultǎri, singura regulǎ este aceea de a nu te lǎsa prins", mai aratǎ expertul nostru, ceea ce ne retrimite la chestiunea "flagrantului delict" evocatǎ mai sus. Iar la întrebarea reporterului, dacǎ Franţa procedeazǎ la fel, François Heisbourg rǎspunde: "Nu, pentru cǎ nu a fost niciodatǎ prinsǎ asupra faptului".

Mai rǎmâne însǎ întrebarea dacǎ nu cumva beneficiile aduse de astfel de practici sunt relativ reduse în raport cu riscurile asumate. Iar la acest capitol specialistul ne spune urmǎtoarele: de fapt capacitatea americanilor de a trata informaţiile stocate este infinit mai micǎ decât puterea lor de colectare. Iar aceasta din urmǎ se dubleazǎ la fiecare 18 luni fǎrǎ amplificarea costurilor. Trǎim deci într-o lume care a creat un monstru informaţional pe care nu-l mai stǎpâneşte de fapt nimeni în mod real, de unde incidentul despre care vorbim acum: informaţii despre convorbirile celor trei preşedinţi francezi, care ar fi trebuit în mod normal sǎ ajungǎ doar la Casa Albǎ, au ajuns la Paris în paginile cotidianului Libération.