În tot acest timp, Carol al II-lea nu s-a înstrăinat de evenimentele din România, conform jurnalului său. În notele sale zilnice, își așternea pe hârtie suferința pe care o trăia prin îndepărtarea de fiul său, dar și de țara sa, motiv pentru care, cât Regele Mihai a fost monarhul României, îi trimitea scrisori prin care își arăta susținerea față de acțiunile pe care le întreprindea în țară.

Gesturile evocate în jurnal intră, însă, în contradicție cu felul în care Carol l-a îndepărtat de pe tron pe Mihai când a avut nevoie și cu percepția fiului care, până la moartea părintelui, a refuzat orice dialog.

În urma abdicării Regelui Mihai, Carol al II-lea, marcat de evoluția țării, a oferit o declarație unui corespondent din Lisabona: “ Consider recentele evenimente din România extrem de grave pentru țara mea și pentru situația internațională. Înlocuirea Monarhiei printr-o republică populară, sau mai degrabă sovietică, marchează un pas înainte al comunismului în Europa și constituie o nouă și serioasă amenințare a civilizației lumii. Deplâng abdicarea fiului meu. Totul mă face să cred că actul în sine și maniera de a-l obține, a fost posibil numai prin forță.”

Securitatea, înspăimântată

Susținător al fiului său, Carol al II-lea nu reușise să ia legătura cu acesta nici înainte de a face acea declarație, dar nici ulterior, motiv pentru care Securitatea a devenit îngrijorată în legătură cu mesajul pe care l-a transmis. Dovada o găsim într-o filă a dosarului cu numele de cod ”Coroana”.

Fără a avea vreo dovadă, o sursă a Securității, a declarat pe 31 ianuarie 1948 că insistențele lui Carol al II-lea spre a face această declarație denotă faptul că regele își dorește să-și reia activitatea politică, căutând să devină un purtător de cuvânt al fostului rege Mihai.

“Carol ar putea urmări o apropiere pe cont propriu, de partizanii lui Maniu și ținându-l pe Mihai în rezervă, ar spune el tot ce ar vrea să spună Mihai. Astfel, evitându-i lui Mihai anumite consecințe neplăcute, mai ales în prezent când Mihai poate mai așteaptă ceva aranjamente financiare.”

Deducția făcută de sursa Securității a avut la bază perspectiva lui Carol al II-lea asupra procesului lui Iuliu Maniu (în urma înscenării de la Tămădău), care la acea vreme era conducătorul opoziției, considerând că sentința dată la acel proces, fiind vorba despre închisoare pe viață pentru pretinsa trădare, reprezintă o “metodă murdară” de epurare politică. Carol al II-lea a considerat că încălcarea oricărui principiu de justiție, eliminând sistematic orice element democratic, ar conduce România înspre o catastrofă.

Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro.