Povestea suporterului necunoscut, cel pentru care "Gascanul" a vrajit mingea si a trait in iarba.
Ghemuit intr-un scaun de la peluza, priveste trist catre tribuna oficiala, unde trupul lui Nicolae Dobrin odihneste de cateva minute. Este fanul tipic al marelui fotbalist. Argesean care s-a mandrit cu Dobrin pe oriunde a umblat, suporter vechi care s-a delectat cu fentele de legenda ale campionului la toate meciurile de-acasa, spectator fidel care-a privit din acelasi scaun - dar mereu din acelasi loc - marile jocuri ale „magicianului”.
Aurelian Dobre il cheama, are 55 de ani, si este unul dintre miile de anonimi care au umplut tribunele stadionului din Trivale doar pentru Gicu Dobrin. „Spuneam mereu ca vin la stadion pentru ca joaca Dobrin acasa. Niciodata pentru ca joaca Argesul acasa, ci doar pentru ca joaca Dobrin”.
Lectia respectului
Intr-o dimineata rece, un fotbalist e condus la „oficiala” stadionului de catre preot si un cortegiu cu rude si apropiati care suspina si il plang. Un anonim sta la peluza, printre sutele de scaune goale, si priveste nemiscat. De ce nu merge sa-si ia ramas bun, sa aprinda o lumanare?
„Nu se face sa ma duc asa, in hainele astea, la Marele Maestru. Ma duc acasa, pun un costum pe mine, cumpar niste flori si ma intorc sa-mi iau ramas bun cum se cuvine, cum merita!”, replica spectatorul o fraza cat o intreaga lectie de bun-simt.
Cursul, oricat de neverosimil ar parea, a fost invatat tot in tribuna, iar invatatorul a fost chiar cel care statea in iarba. „Dobrin juca mereu elegant, nu lua cartonas rosu, nu avea altercatii cu arbitrii si avea un respect deosebit pentru adversari. Era un model pentru noi, ramane un model de comportare pentru toti tinerii”, spune Aurelian Dobre.
Lectia statorniciei
Spectatorul anilor ‘70 a tinut sa se aseze si azi, pentru ultimele aplauze adresate lui Nicolae Dobrin, pe acelasi scaun din care l-a privit pe marele fotbalist pe cand acesta juca. La peluza dinspre cimitir, langa o poarta in care „maestrul” a inscris cele mai importante goluri. Cu Real Madrid si cu Valencia.
„Chiar aici era locul in care stateam la toate meciurile sale, iar daca n-aveam loc pe scaun, ma asezam pe gardul asta de piatra, dar mereu aici. Si acum, la sfarsitul asta tragic, cand ma uit la teren mi se deruleaza prin fata ochilor, ca un film, toate fazele pe care le facea. Parca il vad pe marele Kempes, acolo in dreapta, langa banca de rezerve, cum ii era frica sa-l atace pe Dobrin cu mingea la picior. Ezita, marele Kempes ezita! Si noi plangeam de mandrie, Doamne! Radeam cu lacrimi in ochi.”
Statornicia spectatorului se leaga, printr-un fir nevazut, de statornicia idolului sau. „Noi l-am iubit pentru ca era un fenomen in teren, pentru ca se distra, dar si pentru ca stiam ca, indiferent cati bani i-ar fi dat cineva, n-ar fi plecat din Pitesti niciodata”, arata Aurelian.
La peluza incep sa se aseze alti spectatori, cam de aceeasi varsta, pe locurile stiute din perioada in care juca Dobrin. Se indeamna singuri la povesti, invocand „nostalgia”, isi amintesc toate marile momente pe care le-au trait intre scaune. Sunt multe, sunt bunurile lor cu cel mai mare pret acum cand cel care le-a daruit distractia de duminica in tinerete nu mai este printre noi. Costa putin si nu au fost dezamagiti niciodata.
Lectia distractiei
Pe cand biletul de meci costa 15 lei, pentru pitesteni „sa vezi un meci cu Dobrin, duminica, in epoca aceea, era singura distractie adevarata”, spune Aurelian Dobre, care adauga: „Aveai ce sa vezi la stadion, nu mi-a parut rau dupa bani niciodata. In perioada aia eram student si i-am urmarit toate meciurile pentru ca intr-adevar incanta lumea prin felul in care intelegea sa joace fotbal. Veneam cu placere de fiecare data. Dupa ce n-a mai jucat el, daca am venit de zece ori maxim”.
Optiunile erau putine, isi aduce aminte suporterul. „Unde sa te duci in alta parte, ce sa faci sau sa vezi mai bun? Dobrin era, din doua in doua saptamani, spectacolul nostru de duminica. Din ‘72 si pana in ‘79 am fost prezent mereu la stadion!”
„Pentru noi, ca spectatori, era prea putin 90 de minute cand juca Dobrin. Ar fi trebuit 4-5 ore sa se joace un meci ca sa ne sature”, spune Gheorghe Lazarica, 64 de ani, un alt suporter care nu indrazneste sa mearga in haine de strada la capataiul campionului din Arges.
Lectia mandriei
Sa fii pitestean, pe cand Dobrin juca si incanta o tara intreaga, era o mandrie. „Marele Maestru”, cum ii spun suporterii azi, i-a invatat prin faptele sale pe localnici ce inseamna sa fii din acelasi judet cu un campion. „Pentru judet a insemnat enorm, nici nu se poate spune in cuvinte cat. Tin minte ca ma duceam in tara si ma intreba lumea de unde sunt. Cand le ziceam ca din Pitesti, mi se spunea: „A, de-acolo, de la maestrul Dobrin!”„, spune Aurelian.
Il secondeaza Lazarica: „O mare personalitate, un om bun, un antrenor bun, a realizat niste lucruri extraordinare pentru noi, suporterii din Pitesti. A fost un fenomen, facea spectacol pentru noi, si fotbalul era altfel decat azi. O personalitate ca Dobrin nu se va mai naste in Arges!”.
Epilog
Povestile au continuat la peluza din stanga „oficialei” si dupa ce reporterul a plecat. Si vor mai continua, cat timp cei care l-au vazut pe Dobrin jucand vor trai si se vor intoarce, mereu pe aceleasi scaune, pentru a revedea cu ochii mintii golurile cu Real Madrid si cu Valencia. Ambele la aceeasi poarta, cea dinspre cimitir.
Cititi si:
28 octombrie
Ilie Balaci: "Imi era jena sa trec prin fata lui"
"Gascanul" s-a intors pe stadionul care-i poarta numele
Scoala de Fotbal "Nicolae Dobrin" isi plange mentorul
27 octombrie:
Romania s-a oprit cu un nod in gatPe aripile fotbalului Povestea dezamagirii de la Guadalajara Printul, un bun national Cum a ratat intalnirea cu marele Real Madrid Doamne, da-i o minge!
Comentariile EVZ:
GRIGORE CARTIANU: La mormantul tau, Dobrine... RADU PARASCHIVESCU: Frondeurul ALIN PAICU: Cronica unui dinamovist ANDREI CRACIUN: Regatul "Printului" Dobrin MIRCEA MIHAIES: Putini fotbalisti au fost mai umani 26 octombrie:
A murit Dobrin Exilul lui Dobrin Dobrin va fi inmormantat langa stadion. Plans de toata lumea! Regatul "Printului" Dobrin Momente de reculegere la toate meciurile Decorat de Basescu Plecat-a Printul! Editie speciala EVZ Sa scriem impreuna povestea Pitestiului lui Dobrin!