"Nicio dansatoare sa nu mai apara complet goala, iar pe piept sa se aplice paiete sau sutiene".
Inca din 1948, oficialitatile comuniste au proclamat egalitatea dintre sexe, iar femeia a fost distribuita intr-un pretins rol de actor social si politic major. Nuditatea prezenta in spectacolele de teatru si de film, indiferent de contextul in care aparea, era privita cu numeroase rezerve si cenzurata de cele mai multe ori.
Practicarea prostitutiei a devenit infractiune, iar programele de divertisment ale barurilor si localurilor au fost revizuite in conformitate cu noua morala comunista si astfel incat femeia sa nu mai apara in ipostaze considerate degradante. Zelul cu care noile autoritati combateau obscenitatea propriu-zisa contrasta cu indecenta publica instituita si promovata de acelasi regim.
In primul deceniu comunist, propaganda a repetat obsesiv faptul ca, odata cu schimbarea formei de organizare a societatii, cu schimbarea bazei economice, se schimba si morala.
Provocarea anilor ‘60: litoralul si turistii straini
Insa, la mijlocul anilor ‘60, odata cu dezvoltarea retelei de statiuni de la Marea Neagra si cu afluxul din ce in ce mai mare de turisti straini, barurile si restaurantele de pe litoral au inceput sa-si adapteze programele de divertisment (si) dupa gusturile nou-venitilor. Evident, totul se facea cu acordul organelor centrale si locale si intr-o epoca de „deschidere” si „relaxare” a controlului social. In economie erau tolerati mandatarii, pe piata romaneasca se gaseau mult mai lesne produse occidentale etc. O informare a Sectiei de
Propaganda, datata 8 iulie 1968, surprinde atat masurile luate de organele locale pentru a se asigura desfasurarea pe litoral „a unei bogate si variate activitati cultural artistice”, cat si derapajele care s-au inregistrat si trebuiau eliminate.
„In baruri - se mentioneaza in document -, programul este mult mai complex, cuprinzand, pe langa muzica de dans, si o serie de numere specifice de music-hall. (...) In general, programele au un caracter de divertisment, cuprinzand numere de balet modern, acrobatie, jonglerie, iluzionism, momente sustinute de solisti vocali care prezinta muzica ritmata urmarind antrenarea publicului. La 5 din aceste baruri (Cazino - Mamaia, Vraja Marii, Potcoava de aur si Can-can - Eforie Nord si Cazino - Constanta) in program figureaza si momente de striptease.
La Barul roman de la Vraja Marii (Eforie Nord) programul este sustinut, in cea mai mare parte, de artisti de la Teatrul muzical din Brasov, sub conducerea artistica a regizorului Barbu Dumitrescu si a maestrei de balet Adriana Dumitrescu. (...) In programul acestui bar, momentele de striptease sunt sustinute de 5 dansatoare care apar cu bustul complet descoperit, purtand doar un sumar chilot cu paiete. In prezentarea acestor momente se incearca sa se gaseasca o justificare in ideea spectacolului, in episoade amintind de baia imparatesei si dansul sclavelor”.
La un alt bar, Potcoava de aur, erau prezentate 3 numere de striptease, „fiecare ilustrand o alta idee; primul sugereaza dansul unei papusi mecanice care se dezbraca, ramanand acoperita doar cu o frunza de vita; al doilea - o scena legata de obiceiul medieval al centurii de castitate, iar al treilea o dansatoare in cautarea baii si careia ii scapa prosopul si astfel ramane pentru cateva secunde complet goala”.
Masuri conforme cu morala socialista
Echipa de control a Sectiei de Propaganda a aflat de la reprezentantii Oficiului National de Turism (ONT) ca doar 5a dintre consumatorii prezenti in baruri sunt romani si ca „striptease-ul se practica si in baruri din alte tari socialiste (Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Polonia, Ungaria), folosindu-se insa, in multe cazuri, interprete din alte tari”.
Cu toate acestea, reprezentantii Sectiei apreciau ca se impune adoptarea unor masuri care sa fie conforme cu „morala socialista”: „Din observatiile facute si discutiile purtate a reiesit necesitatea imbunatatirii calitatii artistice a programelor de bar si de a se face unele modificari la aparitiile de striptease. In primul rand, nicio dansatoare sa nu mai apara complet goala, iar pe piept sa se aplice paiete sau sutiene transparente. De asemenea, sa nu se mai practice aparitiile de striptease in grup, ca la Barul roman, si striptease-ul sa nu mai fie extins si la alte localuri” (Arhivele Nationale Istorice Centrale, fond CC al PCR - Sectia de Propaganda si Agitatie, dosar nr. 5/1968, f. 34-38).
In incheiere, se consemna faptul ca Sectia de Propaganda a stabilit ca in publicatiile ONT reclama privind barurile sa nu mai mentioneze si striptease-ul si ca, in viitor, turistii sa fie „mobilizati” mai mult spre spectacolele si manifestarile artistice programate in teatrele si gradinile de vara de pe litoral.
In anii ‘70 si ‘80 s-au adaugat si alte constrangeri care vizau programele de divertisment ale barurilor, precum si regimul spectacolelor si care explica, intr-un fel, explozia necontrolata a nuditatii si a exhibitionismului de dupa 1989.