Trei acorduri comerciale transnaționale de liberalizare a serviciilor între UE și America au pus pe jar facultățile de stat.

Nu suntem pregătiți pentru liberalizarea pieței în educație și, de altfel, educația nu ar trebui să fie considerată o marfă, ci un drept fundamental al întregii comunități, susțin, la unison, reprezentanți ai sindicatelor din învățământul superior de stat, adunați vineri în jurul unei mese rotunde pe această temă.

Panica printre universitarii din România pornește de la trei acorduri comerciale mai puțin cunoscute la noi în țară, care au fost negociate între UE și America (începând din 2009 și, respectiv, 2013) făcute publice abia anul trecut, care prevăd liberalizarea serviciilor, inclusiv cele din domeniul Sănătății și al Educației. Este vorba despre CETA (Comprehensive Economic an Trade Agreement), TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership) și TiSA (Trade in Services Agreement). Adoptarea acestor acorduri la nivelul UE ar trebui să se producă în 2015. Dacă vor trece în actuala formă dată publicității, cele trei acorduri ar putea duce la desființarea învățământului de stat din România, susțin reprezentanții universităților.

Luptă pentru șanse egale

Sindicaliștii acuză în primul rând lipsa totală de transparență în care s-a făcut negocierea acestor acorduri. Dacă aceste acorduri ar deveni de mâine fapt real universitățile ar trebui fie să se privatizeze, fie să se desființeze, spun sindicaliștii. O eventuală pătrundere a universităților străine pe piața europeană liberalizată, deci și pe cea românească, ar putea pune în inferioritate universitățile autohtone. Acestea și-ar putea pierde finanțarea de la stat, bani pe care ar trebui, eventual, să-i împartă cu filialele universităților private din afară. Or, multe din universitățile de stat de la noi nu corespund criteriilor occidentale de ierarhizare. Universitățile din UE Și SUA pleacă în această cursă de pe poziții net avantajoase, având parte și de o finanțare mult mai consistentă, ceea ce răpește egalitatea de șanse a universităților românești, spun sindicaliștii Federației Alma Mater.

Banii, adevărata miză

„Nu refuzăm competiția, nu refuzăm calitatea. Ne supunem acestor standarde, problema este că tocmai cei care vor să ne conducă către acest drum de comercializare sunt pe cale să exceadă niște standarde naționale care există pe plan local. Aici e un mare pericol pentru că universitățile private vor încerca să nu se mai supună standardelor de evaluare, cum e ARACIS-ul la noi, și să meargă pe alte tipuri de evaluări”, a semnalat prof. univ. dr. Marian Borzan, cadru didactic la Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca. Speriați că vor fi nevoiți să pună lacătul pe poarta universităților de stat, sindicaliștii au cerut oamenilor politici și Guvernului să facă demersuri pentru excluderea Educației și a Sănătății din aceste acorduri comerciale internaționale. Argumentul lor: „aplicarea legilor comerciale în Educație înseamnă o limitare a autorităților din domeniu pentru a asigura un acces larg la educație de calitate”. Adevărata miză a acestei bătălii sunt banii din servicii de educație care generează procente importante din PIB în țările occidentale și care era la nivelul anilor 2010 de 2.500 de miliarde de dolari.

Facultățile private, companiile, neinvitate

Din ecuația discuțiilor au fost excluși însă doi actori importanți: firmele și universitățile particulare. Acestea din urmă (circa 20 acreditate în toată țara) trăiesc de pe urma taxelor studenților și, de multe ori, sunt acuzate că sunt fabrici de diplome, deși nici universitățile de stat nu se pot lăuda că livrează doar învățământ de calitate. Liberalizarea serviciilor în educație sperie și sectorul privat al universitarilor care opinează că trebuie avute în vedere niște limite. „Este nevoie de o verificare a competențelor, pentru că nu oricine trebuie să presteze servicii în educație”, este de părere Ion Spânulescu, rectorul Universității Hyperion. El a adăugat că universitățile de stat trebuie subvenționate în continuare pentru anumite specializări, cum ar fi fizica și muzica. Potrivit lui Spânulescu, ceea ce lipsește în universitățile de stat este eficiența cheltuirii fondurilor. „Sunt multe locuri de muncă și probabil nu toate sunt absolut necesare”, explică Spânulescu, precizând că universitățile de stat ar trebui să ofere o calitate a educației, pe măsura dublei finanțări.

„Nu vrem să pierdem dreptul de a fi susținuți de stat!”

Retragerea subvențiilor de la stat va limita și mai mult numărul tinerilor care acced la universitate. Deja după primul an de facultate, jumătate din studenți renunță din cauza sărăciei. „Am făcut un calcul la noi, la Politehnică, și vă pot spune că 80% din studenții noștri nu ar putea urma cursurile dacă nu ar fi gratuite”, a declarat fostul ministru al Educației, Ecaterina Andronescu, profesor universitar.

Fonduri de studii, reale și nu doar pe hârtie

„Nu vrem să pierdem dreptul de a fi susținuți de stat”, a declarat Cristi Popescu, președintele Aso ciației Naționale a Organizațiilor Studențești din România(ANOSR). Liderul ANOSR a admis însă că tinerii au dreptul de a-și alege furnizorul de educație, în funcție de situația lor materială. 

Președintele ANOSR nu vrea ca studenții să piardă subvenția de la stat, dar recunoaște că ei au dreptul să-și aleagă furnizorul de educație FOTO: ANOSR

Studenții au cerut reformarea întregului sistem superior de educație în așa fel încât și tinerii din România să poată accesa fonduri de studii pe care să le și poată returna, după absolvire, muncind pe o piață în care este nevoie de ei, așa cum se întâmplă în străinătate. Tinerii au mai spus că este nevoie ca la aceste discuții să participe și companiile private, care sunt principalele beneficiare ale educației.