Sorin Ionita: "Ce trebuie inteles din vanzarea Rompetrol catre compania KazMunai?"
Asta au sunat sa intrebe saptamana trecuta ziaristii straini, derutati de anuntul abrupt si de sumele vehiculate.
Sunt cifrele reale? Sunt banii toti ai vanzatorului sau el e un bidon prin care se repatriaza economiile a diversi prieteni, nu neaparat politici? Daca sumele sunt reale si totul e OK, este asta un semn ca Dinu Patriciu, ajuns cel mai bogat si lichid roman, se retrage din politica - sau, dimpotriva, ca abia acum intra de-adevaratelea in joc, cu teschereaua plina?
Va spun si dv. ce le-am spus si lor: habar n-am. Daca e sa ne luam dupa mutrele acre ale unor PNL-isti de varf, e clar ca nu le-a picat bine, macar si pentru ca omul lor nu i-o fi avertizat dinainte. Nu putem lua de bune nici supralicitarile grandomane ale lui Patriciu, care zice ca ar fi incasat mai multi bani daca nu se afla sub ancheta penala. Adica, vezi, Doamne, justitia romana, mioapa la interesul patriei, nu pricepe chestia cu capitalismul.
Asta e o veche marota de-a lui, care tradeaza ori ipocrizie interesata, ori analfabetism in materie de stat de drept. Judecand asa, atunci si el datoreaza vreo 2/3 din suma celor care s-au batut ca sa intre Romania in UE (ca asta au cumparat kazahii: acces pe piata UE), pe vremea cand el insusi, Tiriac si alti pragmatici ai tranzitiei strigau in gura mare ca nu e bine in Uniune, concurenta ne va ruina, sa mai asteptam pana prin 2010 s.a.m.d.
Doua lucruri sunt clare totusi. Pe partea buna, n-are rost sa bocim in perna „pierderea controlului asupra industriilor strategice”, cum vad ca fac unii. Nationalismul economic e perdant pe termen lung, iar politica energetica inteligenta este cea de deschidere, eliminare a subventiilor, inmultire si diversificare a actorilor - asa cum se si pregateste sa legifereze Comisia UE, de altfel. Daca vor kazahii sa-si rafineze petrolul in Romania si de aici sa exporte mai departe, iar pentru asta lucreaza cu banii la vedere, de ce sa ne punem noi contra?
Problema reala e alta. Firma cumparatoare este un gigant detinut de statul kazah, unde tocmai s-au tinut alegeri castigate cu 88a de partidul prezidential. Nici o alta formatiune n-a trecut pragul, asa ca tara s-a intors dupa 16 ani exact acolo de unde plecase la prabusirea URSS: un singur partid in parlament.
Presedintele Nazarbaev insusi, la putere inainte de 1991, a pastrat-o bine mersi tot acest timp, iar mai nou a amendat Constitutia, asa incat sa poata candida pentru un numar nelimitat de mandate cand ii expira actualul, in 2012. De tare pe picioare ce se simte prezidentul pe viata, l-a sfatuit recent si pe Putin sa procedeze la fel: daca poporul te cere, ce rost are sa zici nu?
Sa ma scuze dl ambasador al Kazahstanului, dar toate astea aduc a episodul II din Borat. In Kazahstan s-a consolidat o autocratie clientelara care controleaza feroce tot: politica, economie, presa, viata asociativa. Ca si la Moscova, unde un grup de lupi tineri din fostul KGB a pus mana pe putere, s-au promovat unii pe altii, iar acum isi numesc fiii si nurorile in toate consiliile de administratie care conteaza (scop in care s-a pastrat functia de „ofiter FSB in rezerva activa”, om ce poate fi angajat la privat, dar ramane oficial si in scriptele serviciului de spionaj - vezi analiza excelenta din The Economist, unde se diseca relatiile de familie din grupul Putin), in Kazahstan clanul, loialitatea si epoletii de sub costum bat lejer profesionalismul. Sa fii ginerele cui trebuie si ofiter acoperit e ce conteaza.
Am multi prieteni in business care aici or sa strambe din nas: afacerile sunt afaceri, lumea petrolului e dura, la fel fac si companiile occidentale cand merg in terte tari etc. Ce-s naivitatile astea cu democratia? In plus, KazMunai face profit si are multi americani pusi prin consilii. Stiu aceasta retorica relativista, mercantilist-obtuza, a unor afaceristi romani, care nutresc iubiri secrete pentru „autocratia stabila”, refuzand sa invete din experienta ca nimic nu e mai incert pe lume decat ea.
E posibil ca petrolistii occidentali sa fie rapace si imorali unul cate unul, atribute care mai rabufnesc cand fac afaceri in terte tari. Dar nu firea indivizilor a facut in ultimii 200 de ani diferenta de performanta intre Occident si Imperiul Rus, ci institutiile care le pun energiile la treaba in folosul societatii - sau nu, in al doilea caz.
Ca atare, problema mea nu e ca tipii astia din Kazahstan ar fi gata sa ia puterea in Romania; aici pericolul e zero. Ci ca, siloviki crescuti la scoala monopolurilor de stat, plini de bani si cu petrolul tasnindu-le pe urechi, sunt pur si simplu niste provinciali nepregatiti sa conduca o companie dupa regulile europene, iar mediul de afaceri de la ei de acasa nu-i stimuleaza deloc in sensul asta.