Filmul care a dat startul cursei pentru Palme d’Or, "Sleeping Beauty" are cap, coadă, atmosferă şi o eroină seducătoare. Nu are însă substanţă sau scop
Nu se întâmplă des ca un lungmetraj de debut să fie inclus în principala secţiune a festivalului de la Cannes, dar primul film al cunoscutei romanciere australiene Julia Leigh (acum în ipostază de scenaristă şi regizoare) a avut acest privilegiu, poate şi din cauza faptului că o favorită a Croazetei, Jane Campion, şi-a asociat numele cu "Sleeping Beauty". Dar dincolo de "Jane Campion presents…", există o emulaţie a atmosferei din filmele acestei regizoare, numai că ea nu cadrează cu naraţiunea forţată.
Acţiunea filmului s-ar putea reduce la "Coşmarul începe când ştii ce s-a întâmplat în timp ce dormeai". Tânăra studentă Lucy (Emily Browning, eroina din "Sucker Punch"), alternează cursurile cu o slujbă într-o cafenea, cu aventuri de o noapte şi cu întrevederi ebriate cu singurul ei prieten, Birdman (Ewen Leslie). Viaţa ei se schimbă dramatic când se angajează ca "sleeping beauty". Mai precis, o damă de companie drogată şi, prin urmare, căzută într-un somn atât de adânc încât nicio durere nu o poate trezi. Un eveniment tragic face ca Lucy să violeze termenii contractului şi să încerce să afle ce se petrece cu ea în timp ce doarme.
Prezentarea oficială a filmului, care promite un basm erotic, nu minte. Poate că exagerează puţin cu eroticul - lungmetrajul cade într-o notă grotescă şi nu o dată - dar cât priveşte dimensiunea de basm, "Sleeping Beauty" e croit pe exact acelaşi calapod de plauzibilitate. Există şi elemente vizuale ale basmului încorporate: maştera care adoarme fata inocentă, pelerine cu glugi, un fir roşu compus din fructe ca să arate drumul de întoarcere.
Însă poţi intui de-a lungul filmului că Leigh avea de ales între un studiu de personaj îmbibat de atmosferă şi o structură de thriller, iar ea refuză să decidă. Efectul fiind că studiul de personaj e vătămat de structura de thriller care simplifică personajul, iar thrillerul este, din cauza atmosferei, lipsit de orice răsturnare de situaţie şi deci nesatisfăcător. Dacă Leigh spune adevărul şi anume că Lucy este "posedată de o pasivitate radicală", atunci poate prima opţiune i-ar fi salvat filmul.
Corespondenţă din Cannes (Franţa)
<object height="349" width="560"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/v/X0YO4psaHNo?fs=1&hl=ro_RO" /><param name="allowFullScreen" value="true" /><param name="allowscriptaccess" value="always" /><embed src="http://www.youtube.com/v/X0YO4psaHNo?fs=1&hl=ro_RO" type="application/x-shockwave-flash" allowscriptaccess="always" allowfullscreen="true" height="349" width="560"></embed></object>