Miniştrii transporturilor din UE, reuniţi ieri la Bruxelles, au semnat un acord prin care conducătorii auto vor fi sancţionaţi pentru infracţiunile rutiere comise în străinătate.
Printre cele mai frecvente abateri de la lege se numără cele patru cauze care stau la originea a 75% dintre decesele de pe şosele - excesul de viteză, nerespectarea semafoarelor, neutilizarea centurilor de siguranţă şi consumul de alcool. Asta în condiţiile în care cifrele din UE indică faptul că şoferii aflaţi în străinătate reprezintă 5% din trafic, însă sunt responsabili de aproximativ 15% din numărul de infracţiuni legate de excesul de viteză. Cei mai mulţi rămân nepedepsiţi, deoarece este imposibilă urmărirea lor după întoarcerea în ţara de origine. "Probabilitatea de a comite o infracţiune este de trei ori mai mare în cazul unui conducător autor străin decât în cazul unui şofer din ţara respectivă. Multe persoane cred probabil că, atunci când călătoresc în străinătate, regulile de circulaţie nu se mai aplică în cazul lor. Mesajul pe care doresc să îl transmit este că aceste reguli se aplică, iar de acum le vom aplica", a declarat Siim Kallas, vicepreşedintele Comisiei Europene şi totodată comisarul responsabil de transporturi, a declarat: Propunerile europene Miniştrii europeni au ajuns la un acord asupra textului care vizează infracţiunile rutiere cu un impact major asupra siguranţei pe şosele. Propunerile acordului vor permite identificarea conducătorilor auto din UE şi sancţionarea acestora pentru infracţiunile comise în alt stat membru în afara celui de înmatriculare a automobilelor, se arată în comunicatul Comisiei Europene. Practic, noile norme vor permite înfiinţarea unei reţele electronice pentru schimbul de date, care să dea posibilitatea transmiterii informaţiilor necesare între ţara în care s-a comis infracţiunea şi cea în care este înregistrat automobilul. După identificarea numelui şi a adresei proprietarului, acestuia i se va trimite o înştiinţare, conform modelului prevăzut în propunerea de directivă. Este de competenţa statului membru în care a avut loc infracţiunea să decidă modalitatea de acţiune după comiterea infracţiunii. Directiva nuarmonizează nici natura infracţiunii, nici sancţiunile aplicabile. Prin urmare, legislaţia naţională a statului membru în care s-a comis infracţiunea este cea care se aplică atât în ceea ce priveşte natura infracţiunii, cât şi sancţiunile. Propunerile legislative trebuie aprobate prin vot în cadrul Parlamentului European înainte de a deveni legi. Statele membre vor dispune apoi de o perioadă de doi ani pentru transpunerea legislaţiei UE înainte ca aceasta să intre în vigoare, probabil în 2013.