Pe lângă dramatismul pe care-l dezvăluie, stenogramele apelurilor primite de serviciul de urgență 112 în noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 mai dezvăluie ceva. Haosul. Faptul că Bucureștiul - și implicit România – e luat prin surprindere de o tragedie de mari proporții.
Ce am avut până acum? În prima zi, luni, am publicat transcrierea primelor două apeluri primite la 112. Potrivit anchetatorilor de la Omoruri, care au verificat camerele de supraveghere din Clubul Colectiv, incendiul a izbucnit la 22.32.16. În cele 44 de secunde rămase din acel minut, s-au înregistrat 8 apeluri. 6 sunt expediate rapid, pentru că deja existau informațiile primare.
Morți, răniți, sute de oameni panicați
Operatoarele știau deja de la primii doi martori că într-o locație cu o singură ieșire fuseseră surprinse cel puțin câteva sute de persoane. Aveau nevoie cel puțin de sprijin pentru a-și reveni din respirat fum. Știau că sunt răniți foarte grav, mari arși. Mai mult, unul dintre cei care a sunat spunea că există pericolul unei explozii.
Operatoarele sigur au transmis informația la decidenți. Pleacă doar câteva mașini de pompieri și de la Serviciul de Ambulanță.
Din telefonul dat la 112 de unul dintre medicii de la Ambulanță înțelegem că la ora 22.57 SMURD-ul nu ajunsese la locul catastrofei. Răniții foarte grav nu puteau fi ajutați.
Evident, în astfel de momente de tensiune, cei care relatează tind să agraveze ce văd, le scapă unele amănunte, dar unui salvator profesionist de vieți îi putea scăpa un utilaj de câteva tone? Categoric nu.
Mai mult, Planul Roșu de intervenție fusese declarat la ora 22.50. Fără oameni ai SMURD la fața locului? Nici măcar 7 minute mai târziu? Din primul comunicat al MAI, din 31 octombrie, aflăm că tot la ora 22.50 deja răniții erau sortați pentru a se stabili către ce spital merg. Pe bune?
Mai am o stenogramă interesantă, tot dincolo de oroarea momentului, interesantă pentru a înțelege cum s-a acționat, pentru a se trage învățăminte.
Stenogramă bombă
La ora 22.48, sună la 112 un bărbat. Ora e foarte importantă. Incendiul fusese raportat la 22.32 și, de aici folosesc datele comunicate oficial, la 22.43 ajung primele echipaje, la 22.50 se declanșează Planul Roșu. Știm din transcrierea apelului făcut la 112 de medicul de pe Ambulanță că SMURD-ul nu ajunsese la 22.57.
Ce discută operatoarea cu bărbatul surprins de incendiul de la Colectiv, la ora 22.48.
Operator 1: 112, ce urgență aveți?
Bărbat: Bună seara, vreau și eu o salvare la Club Colectiv, ACUM!
Operator 1: Domnule, este o salvare acolo, da, este SMURD-ul acolo! (n.r. Nu era!)
Bărbat: Eu am nevoie acum, că sunt oameni arși!
Operator 1: Deci este SMURD-ul acolo, degeaba mă sunați pe mine și mai sunt și alte mașini!
Bărbat: Da, dar efectiv nu fac față, vă rog eu frumos...
Operator 1: Și mai sunt și alte mașini pe drum...
Convorbirea se încheie brusc. Vă reamintesc că doctorul care a sunat la 22.57 i-a spus operatoarei că SMURDul nu ajunsese și aceasta comunica unei colege, mirată, ce aflase de la medicul care se lupta în teren cu moartea: „Deci de la SMURD nu a ajuns nicio ambulanță și noi suntem disperați!” Și acum întrebări. Fuseseră operatoarele mințite că e acolo SMURD? Foloseau ele, cu de la sine putere, numele structurii care inspiră încredere, ca să liniștească oamenii? Când au ajuns, de fapt, la locul tragediei de la Colectiv, reprezentanții SMURD?