Spiritualul jandarm care a băgat site-u’ de cultură-n dubă le-a recomandat blogger-ilor să se plângă pe… Facebook. O judecătoare de la Curtea Supremă a băgat ziariştii în boxa acuzaţilor, în locul inculpatului Adrian Năstase, care nu a catadicsit “să facă onorurile". CSM a găsit tot presa vinovată de faptul că Sorin Ovidiu Vîntu a ameninţat şi jignit procurorii şi judecătorii. Apoi a recomandat ziariştilor să se plângă/apere în propriile gazete. Toate astea în timp ce procurorii şi judecătorii comunică după bunul plac şi fiecare în felul său cu presa şi, prin intermediul ei, cu opinia publică.
Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) nu s-a obosit să-i "deranjeze" pe magistraţii care nu au avut nimic de obiectat atunci când Sorin Ovidiu Vîntu a declarat, în instanţă, că procurorii "sunt rău intenţionaţi sau idioţi" şi "dacă voi pleca în arest voi lua justiţia în propriile mâini". A constatat doar că magistraţii în cauză nu doresc să depună vreo plângere. Apoi a "înfierat" ziariştii, pe motiv că ar fi ştirbit onoarea Justiţiei, atunci când au publicat declaraţiile lui Vîntu. Pentru a le recomanda, într-un final, să se apere în propriile gazete.
Aceasta fiind poziţia CSM, o judecătoare de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a considerat de cuviinţă să-i trimită pe ziarişti să ia loc în boxa acuzaţilor, la ultimul termen al Dosarului Zambaccian, în care este judecat fostul premier Adrian Năstase. Pe acelaşi sistem pe care un şef de la Jandarmerie a considerat, recent, că e oportun să bage site-u’ de cultură-n dubă, iar cui nu-i convine, să se plângă pe Facebook. Judecatului Adrian Năstase nu i-a indicat nimeni boxa acuzaţilor. El a stat în sală. Iar cum aceasta era ticsită de ziarişti, atunci, vina fiind a lor, să ia ei loc în boxă. Doar nu era vina inculpatului că era sala plină.
Comunicarea după placul fiecăruia
Cu toate că funcţionează în subordinea aceluiaşi Parchet General, Direcţiile Naţională Anticorupţie şi de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – DNA şi DIICOT – aplică tratamente diferite, atunci când vine vorba de informarea opiniei publice. La fel se întâmplă şi în cazul instanţelor, remarcându-se diferenţe în ceea ce priveşte comunicarea cu presa şi, prin intermediul acesteia, cu opinia publică.
Potrivit legii, dosarele penale sunt publice, odată înaintate instanţelor de judecată, bineînţeles cu anumite excepţii. Prevederile sunt interpretate diferit de DNA şi DIICOT, deşi ambele sunt Direcţii în cadrul aceluiaşi Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, spre exemplu, DNA nu înaintează mass-media – bineînţeles în baza unei solicitări legale – copii ale rechizitoriilor de trimitere în judecată. DIICOT o face, în schimb, la fel ca şi Biroul de Presă al Parchetului General.
Situaţia se întâlneşte şi în cazul instanţelor. Spre exemplu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie refuză să facă publice Încheierile de şedinţă, în cazul arestărilor preventive, motivând că urmărirea penală este încă în desfăşurare, în acele dosare. Curtea de Apel, Tribunalul şi judecătoriile din Bucureşti nu aplică o astfel de uzanţă, sub motivarea că hotărârile judecătoreşti sunt publice. Şi între acestea există diferenţe, în sensul că birourile de presă ale unora dintre ele comunică şi prin intermediul Internet-ului, în format electronic, altele – nu.