La scurt timp după tragedia din Munții Apuseni, care a avut loc pe 20 ianuarie 2014 – prăbușirea avionului SMURD soldat cu moartea studentei Aura Ion, a pilotului Adrian Iovan, rănirea copilotului Răzvan Petrescu și a altor  patru medici: Radu Zamfir de la Spitalul Fundeni, Valentin Calu de la Elias, Cătălin Pivniceru de la Spitalul „Sf. Maria” şi Sorin Ianceu de la Spitalul Municipal din Beiuş, judeţul Bihor – agenția de presă HotNews.ro relata că  Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă (IGSU) are un sistem informaţional pentru cazuri precum accidentul aviatic din Munţii Apuseni, însă acesta nu este finalizat şi nu a fost folosit, cu toate că a costat 6,5 milioane de euro şi ar fi trebuit să fie funcţional din 2009. Este vorba despre Sistemul de management informaţional al situaţiilor de urgenţă (SMISU) care ar permite o mai bună coordonare şi comunicare între componentele ISU într-un caz de urgenţă.  Potrivit sursei citate, informaţia a fost confirmată de IGSU, iar potrivit unor specialişti, sistemul ar fi reprezentat un avantaj decisiv în operaţiunea de salvare a victimelor din Apuseni, însă nu era funcţional. SMISU reprezintă un sistem separat, al IGSU, care preia informaţiile transmise prin sistemul 112, pentru o buna coordonare a acţiunilor instituţiei.

Potrivit HotNews.ro, IGSU a confirmat, anul trecut, că „implementarea SMISU nu este finalizată, sistemul aflându-se actualmente în faza de pregătire, în vederea reluarii testelor de Acceptanţă Operaţională Finală”. SMISU trebuia să fie operaţional din vara anului 2009, în condiţiile în care, în vara lui 2008, un consorţiu format din firmele S&T România şi APD Communications Ltd. (Marea Britanie) anunţa câştigarea acestui contract cu un preţ de circa 6,5 milioane de euro. Perioada de finalizare era de 12 luni.

Sistemul nu e gata nici acum

Față de această situație, un grup de specialiști în situații de urgență, dar și ofițeri și subofițeri din cadrul IGSU, ne-au semnalat că SMISU nu este funcțional nici astăzi. Mai mult, susțin specialiștii, pentru neimplementarea în timp util a acestui proiect, Banca Mondială ar putea cere banii înapoi. Am căutat să vedem care sunt explicațiile date de IGSU, dar am găsit doar un raport al ISU Teleorman care făcea referire, în octombrie 2014, la acest sistem de salvarea de vieți omenești și, implicit, la evitarea unor tragedii, precum cea din Munții Apuseni. Asta în condițiile în care proiectul inițial, din 2008, nu avea ca prioritate Teleormanul, ci inspectoratele din București, Arad, Bihor,Botoșani, Prahova dar și centre Operaționale la nivel național la Cioplani și București.

Pe site-ul ISU Teleorman am găsit o referire la acest sistem numită: „Nivele de implementare a sistemului de management informaţional pentru situaţii de urgenţă (SMISU)”. Acolo se arată că, în acest moment, proiectul se află în faza de acceptanţă finală (echipamente hardware şi software comercial). În decurs de două-trei luni de zile de la achiziţie, Furnizorul a adaptat acest software comercial specificului Sistemului Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, în baza procedurilor interne elaborate de grupul de lucru constituit la nivelul IGSU. „În scopul eliminării confuziei create prin utilizarea aceleiaşi denumiri de Centrul Operaţional Naţional/Centrul Operaţional Judeţean aflate în compunerea IGSU şi respectiv ISUJ în recomandările Consultantului în ceea ce priveşte implementarea Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă  – agreate de Comitetul Naţional pentru Situaţii de Urgenţă în şedinţa din data de 11.12.2006 – la propunerea grupului de lucru constituit la nivelul IGSU în vederea elaborării procedurilor, sistemul trebuia realizat pe trei nivele de competenţă şi responsabilitate”, se arată în documentul ISU teleorman.

Birocrație tipic românească

În acest context, specialiștii consultați de noi arată că, începând din 2004 și până în 2011 – deci și pe data de 11.12.2006, atunci când s-a stabilit elaborarea procedurilor pentru SMISU, la șefia IGSU s-a aflat generalul Vladimir Secară, cel care trebuia să gestioneze implementarea acestui proiect. Explicațiile date de ISU Teleorman legate de neimplementarea SMISU țin, mai mult, de o birocrație tipic românească: pregătire de personal, amenajarea unor spații, organizarea în raport cu consiliile județene etc. Potrivit calendarului anunțat de ISU, începând cu anul 2009 SMISU a fost instalat la nivelul unor inspectorate pentru situaţii de urgenţă din anumite judeţe selecţionate să facă parte dintr-un lot pilot care sa testeze funcţionalităţile acestuia. În perioada august-octombrie 2011 a avut loc amenajarea sălii serverelor SMISU şi executarea cablării structurale la nivelul ISU Teleorman cu ajutorul fondurilor primite de la Consiliul Judeţean Teleorman. În perioada noiembrie 2011 – februarie 2012 personal din cadrul ISU Teleorman a participat la sesiunile de instruire privind utilizarea Sistemului de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă – SMISU, iar în perioada februarie – septembrie 2012 a avut loc popularea bazelor de date aferente acestuia.

În luna aprilie 2012 a avut loc faza de testare Roll-out Pre-commissioning unde au fost verificate modulele software aferente SMISU în vederea identificării erorilor iniţiale de programare. În perioada imediat următoare mai multe actualizări software au eliminat aceste erori. Începând cu luna mai 2012 SMISU a intrat în funcţiune la întreaga capacitate la nivelul tuturor inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă. În vederea eliminării în totalite a erorilor, situaţiile de urgenţă primite prin sistemul 112 sunt introduse şi procesate în SMISU sistemul fiind folosit la capacitate operaţională maximă, la nivelul compartimentului MSUD. De la această dată fluxul informaţional dintre ISU TR şi IGSU este prelucrat şi transmis prin Sistemul de Management Informaţional pentru Situaţii de Urgenţă.

În continuare, arată ISU Teleorman, urmează faza finală de acceptanţă operaţională a proiectului, aceasta fiind ultima fază de desfăşurare a proiectului înaintea preluării în totalitate a SMISU de beneficiar.

Nu există om lege a pompierilor

Contestatarii celorc care au gestionat IGSU și, implicit, acest proiect arată că în anul 2004, a venit la comanda IGSU, instituție nou-creată prin fuziunea Corpului Pompierilor Militari și Inspectoratului Protecției Civile, generalul Vladimir Secară.

Din anul 2004 și până în anul 2011, an în care a părăsit instituția, duă ce a fost acuzat, și apoi trimis în judecată de Parchetul General pentru fraudă la angajări, deși situația o impunea, instituția a funcționat având la bază pachetul de acte legislative, aprobate în mare parte prin ordonanțe guvernamentale, așa cum era și înainte de numirea sa că inspector general pentru situații de urgență. După 11 ani de la înființarea IGSU, instituția nu are o lege proprie, rămânând în vigoare legile celor doua instituții care au fuzionat, legea 307/2006 a pompierilor și legea 481 a protecției civile.

Tehnica de proastă calitate

În această perioadă, nu au fost promovate actele normative de care IGSU  avea nevoie pentru a funcționa la parametrii optimi, implicit evitarea birocrației. În schimb, au fost achiziționate pachetele de tehnica de proastă calitate, precum bărcile care nu au fost operaționale pe Lacul Siutghiol. Apoi, pompierii se plâng de echipamente de proastă calitate cu care au fost dotați, precum costume de pompieri, autospeciale de slabă calitate, realizate de diferite SRL-uri în ateliere improvizate, ocolind producătorii consacrați în domeniu. Apoi, susțin oamenii din IGSU, au fost achiziționate căști de pompieri cu suspiciuni de corupție, cercetate de autorități, care crapă sau se topesc la incendii.

Tehnica SMISU este depășită

Despre SMISU  se arată că banii au fost împrumutați degeaba de statul Român, întrucât acest sistem, dacă ar funcționa, nu ar ajuta cu nimic, creând la această oră paralelisme, deoarece există în prezent sisteme informatice în funcțiune, care realizează acest transfer de date, al schimbului de informații între factorii decizionali, prin colectarea și distribuirea informațiilor despre urgențe.  „Pompierii angajați în acea perioadă sunt profesioniștii de astăzi ai doctorului Arafat (soțiile, frații, cumnații, mătușile etc ale cadrelor în sistem la acea dată).”, se arată în memorial specialiștilor în situații de urgență. În toți acești ani, generalul Secară care, acum, este vicepreședintele Fundației pentru SMURD, a avut o colaborare deosebită cu doctorul Raed Arafat. Astfel  a fost minimizată importanța tuturor situațiilor de urgență în favoarea situațiilor medicale de urgență, un interes primordial pentru Arafat. Tot actualul secretar de stat l-ar fi trimis, la un moment dat, pe Secară să exporte SMURD-ul în Republica Moldova șiar fi fost salarizat de statul Moldovean.

„Fabrica” de generali

În anul 2013, fostul ministru de Interne, radu Stroe l-a adus la șefia IGSU pe  colonelul Ion Burlui de la ISU Suceava și prezentat că unul dintre cei mai capabili inspectori șefi din țară și demn să ocupe functia de inspector general pentru situații de urgență. Burlui s-a afirmat, în scurt timp, organizând fără știrea nimănui, propriul său examen pentru ocuparea postului de șef IGSU. După ce presa a descoperit că respectivul concurs a fost o fantomă, coloneluș a început să dea din colț în colț spunând că acest concurs de ocuparea celei mai înalte funcții în IGSU a avut loc ba pe 1 octombrie, ba pe 2 octombrie, apoi pe 3 octombrie, toate aceste date nefiind confirmate de MAI.

La scurt timp, a a vut loc tragedia din Munții Apuseni, în urma căreia două persoane au murit și alte cinci au fost rănite. Culmea este că Burlui a fost avansat la gradul de general. După tragedie, și-a dat demisia scriind poezii, transmițând reproșuri și învățături aiuristice către presă: „Iarna… nu-i ca vara și la munte nu este ca la câmpie…”. Apoi reproșează presei că a politizat cazul, încercând să îi apere pe cei care l-au adus și l-au numit inspector general. La 1 februarie 2014, Burlui s-a reîntors pe postul de inspector Șef la ISU Bucovina, de unde plecase. La o rapidă vizualizare a declarației sale de avere se observa că a castigat 20.000 litri de carburant la o tombola organizată de Rompetrol. „Coincidența stranie” este că, tot de la Rompetrol a fost achiziționat carburantul necesar ISU Suceava, achizitie aprobata de catre Burlui din poziția de Inspector șef.

După plecarea generalului Burlui, la comanda IGSU a fost numit colonelul Nicolae Cornea, adus din poziția de adjunct al șefului ISU Vâlcea. După aproximativ zece luni, fără a corecta vulnerabilitățile grave de la ISU Constanta, un inspectorat județean decimat de corupție cu 205 cadre trecute în rezervă prin decizie judecatorească definitivă și irevocabilă încă din anul 2013, cu tehnică de intervenție de proastă calitate și nepregatită operațional, forțele ISU sunt solicitate să intervină în situația de urgență de pe lacul Siutghiol. Acolo patru persoane și-au pierdut viața după ce forțele de intervenție ISU au înregistrat un timp de intervenție de 40 de minute, deoarece motorul bărcii de salvare nu a putut fi pornit, pompierii vâslind ca să ajungă la locul tragediei. În consecință, arată semnatarii sesizării, nici Burlui și nici Cornea nu au luat nici o măsură pentru a repara ce era stricat în „epoca Secară”. Nu au luat nici o măsură pentru a restabili capacitatea de intervenție a unui inspectorat decimat de resurse umane, nu au dispus măsuri pentru a verifica starea tehnică a echipamentelor de intervenție.

Culmea este că, pentru modul cum a gestionat IGSU,  Vladimir Secară a fost avansat la gradul  de general cu trei stele. De asemenea, Burlui a fost „pedepsit” cu o avansare la gradul de general cu o stea. Acum, este rândul colonelului Cornea, după eșecul intervenției de pe Lacul Siutghiol.

Te-ar putea interesa și: