Sinuciderile care au șocat omenirea. Primarul din Leipzig și adjunctul său s-au omorât alături de soții și fiice. GALERIE FOTO

Sinuciderile care au șocat omenirea. Primarul din Leipzig și adjunctul său s-au omorât alături de soții și fiice. GALERIE FOTO

Numeroși oficiali din Leipzig și-au pus capăt zilelor în incinta Primăriei orașului german Leipzig pe 18 aprilie 1945, speriați și dezamăgiți de turnura celui de-al Doilea Război Mondial. Unul dintre cele mai impresionante tablouri descoperite la fața locului de trupele americane a fost cel din biroul primarului adjunct. Ernst Lisso se omorâse chiar la pupitrul de la care dirijase soarta orașului, alături de soția Renate și fiica lor, Regina, 21 de ani, dramatic prăbușită pe o canapea înaltă.

În biroul alăturat, primarul general, soția și fiica recurseseră la gesturi similare pentru a nu ajunge în situația de a se preda, în viață, inamicilor. Ambele familii sinucigașe folosiseră capsule de cianură.

De altfel, pe măsură de Armata Roție și aliații vestici se apropiau de cele mai importante orașe germane iar soarta războiului era deja pecetluită, un val de sinucideri s-a înregistrat pe teritoriul Germaniei. Potrivit statisticilor oficiale, cel puțin 3880 oameni și-au curmat viața de teama repercusiunilor, deși unii experți estimează că numărul sinuciderilor a fost mult mai mare.

”În ultimele zile de război, covârșitorul sentiment al înfrângerii a fost mult prea apăsător pentru mulți dintre germani. Nu au putut accepta să dea piept cu cei care i-au învins sau poate nici cu propria conștiință și au ales cea mai rapidă și mai sigură modalitate de evadare prin ceea ce germanii numesc selbstmord, auto-omorâre”, scria Life Magazine la vremea respectivă.

Ne puteți urmări și pe Google News

Pe de altă parte, frica de invazia sovietică și forțelor occidentale a fost amplificată și de propaganda nazistă care le spunea în mod repetat cetățenilor celui de-al Treilea Reich să nu se predea pentru că vor fi victime ale torturii, violurilor și vor muri în chinuri groaznice. E drept că foarte mulți, mai ales naziștii proeminenți, familiile acestora și comandanții armatei,  s-au simțit datori să urmeze gestul sinucigaș al Fuhrerului, știind foarte bine că învingătorii le vor oferi o variantă nu prea îndepărtată de această opțiune.