Dan Nicuşor are cele mai multe prinţese din oraş. Ultima oară când a încercat să facă un băiat, i-au ieşit două gemene. A coborât de pe macara, a dat un şpriţ colegilor şi s-a dus acasă împăcat cu soarta.
La 44 de ani, bărbatul are cinci fete şi o nevastă devotată. Elena are 18 ani, Ionela 9 ani, Antoaneta 8 ani, iar gemenele Ana şi Maria au 6 ani împliniţi pe 28 aprilie. În cele mai multe nopţi doarme singur în pat, pentru că mama nu poate să se despartă de cele mici. „Nu cred că-i vreun bărbat perfect pe lumea asta”, spune la un moment dat Tudosia.
„Un bou şi o belea, nici cu doi deştepţi în casă nu-i bine”, o completează Dan, zâmbind, pe soţia sa. Vorbeşte cuvinte grele, dar nu peste soţie. Este tatăl crescut la praşilă şi cu vacile pe câmp de la 7 ani, cu 23 de ani vechime la uzină, un an tractorist, iar de patru ani macaragiu pe şantierul naval. Are suficientă credinţă în Dumnezeu, o valoare ce speră să nu şi-o piardă cât trăieşte; să creadă că va putea să treacă peste febra schimbărilor, că va face rost de bani să o trimită la anul pe cea mai mare, Elena, la facultate.
Fata este în clasa a XI-a la chimie- biologie şi s-ar face „medic dentist”. Pe Ionela, Dan a dat-o la 6 ani la şcoală pentru că ştia alfabetul şi era muncitoare, despre Antoaneta zice că-i mai leneşă, dar îi merge mintea, iar gemenele Ana şi Maria par a avea înclinaţii spre muzică şi desen.
Două şanse pentru un băiat
Deviza familiei Negruţu este: „Pe toate le orânduieşte Dumnezeu”. Ca-ntr-un joc 6/49, Dan a pierdut lozul cel mare, un băiat, de două ori. După opt ani de la prima sarcină şi prima cezariană, Tudosia nu mai reuşea să rămână însărcinată. Soţii Negruţ au luat în serios gândul să adopte, evident, un băiat. „Dar până să ne hotărâm, nevasta a rămas gravidă”, îşi aminteşte Dan.
Gemenele Ana şi Maria au închis însă ciclul naturii. „Pentru ele, Tudosia a stat două luni singură în spital, la Bucureşti, cel de pe lângă Patriarhie. A făcut o a doua cezariană şi încă mai are dureri din când în cînd, ca o unghie care o înţeapă”, spune tăticul, de pe marginea patului.
„A născut la Bucureşti două fete, amân două de trei kilograme şi 200 g”, a mai spus acesta. Au găsit acolo o doctoriţă cu frică de Dumnezeu. „Nu ne-a cerut nimic mai mult decât să avem încredere în ea. La primul ecograf am aflat că unul dintre gemeni e fată, dar nu poate să-şi dea seama de sexul celui de-al doilea. Eram schimbul trei la muncă şi m-a sunat Elena să îmi zică că mama a născut”, a spus Dan.
Până la acel ultim telefon, mai avea speranţa că unul va fi băiat, să îl înveţe meserie, să sape cu el prin curte. „Dar mi-a spus că amândouă sunt fetiţe. Asta a fost! M-am bucurat pentru că sunt ale mele şi le iubeam deja, de la distanţă. Am dat un spriţ la colegi şi m-am întors acasă să le pregătesc venirea”, depănează el.
Fără apă potabilă până în 2008
„Casa asta în care stăm a fost cel mai mare sacrificiu al nostru. Am ridicat-o din temelii, singuri”, se mândreşte Dan. Un coleg de şcoală a umilit-o în urmă cu ceva timp pe Antoaneta, la ore: „Eşti deşteaptă, dar eşti săracă”. „Micuţa a plâns, dar eu i-am spus: trebuia să-i răspunzi imediat că «nu sunt săracă pentru că am o casă unde să dorm»”, iar privirea tatălui se mohorăşte şi mai tare.
Până în 1996, Tudosia şi Dan au locuit împreună cu prima fată într-o garsonieră, pe un palier cu încă 15 locuinţe. „Tot timpul era gălăgie. Aşa că am hotărât să ne apucăm de casa noastră. Pe strada Izvorului mai eram eu şi un vecin. Acum zona se numeşte «Cartierul Nou», plin de viluţe. Dar tot e lumea săracă pentru c-am fost să strâng bani să ne construim o biserică în cartier şi nimeni nu avea să dea averi”, rosteşte cu resemnare Dan.
Părinţii o aduceau pe Elena de la şcoală, o puneau pe pătură în curte şi-şi începeau munca. În 2008, o televiziune a vorbit despre cel mai mare necaz al familiilor de pe această stradă: traiul de zi cu zi fără apă potabilă. „Căram cu butoiul apa de pe dealuri, de la un puţ, mergeam cu căruciorul şi făceam baie pe rând”, a spus Dan.
În acel an, primarul Constantin Nicolescu a „cedat” şi le-a tras şi lor apă. „Aici, la casă, nu stai deloc! Când a picat ziua bărbatului, am ieşit cu fetele în curte să curăţăm via şi să o stropim. La final, mi-au cumpărat o bere şi am băut şi eu un pahar”, chicoteşte pe sub mustaţă, mândru de ajutorul primit zilele trecute de la Ionela şi Antoaneta.
Se gospodăresc cu 22 milioane de lei
„Nu poţi să iei fetele să sape în curte. Mă ajută la curăţenie, dar cel mai important e să înveţe, să aibă un viitor. Iar noi, adulţii, să nu uităm că şi noi am fost cândva copii”, le aminteşte acesta Antoanetei şi Ionelei, care se pregătesc să plece la volei. Nu merg des, dar se bucură să mai iasă din curte.
Dan ajunge acasă la 4-5 după-amiaza, mama pleacă dimineaţa, vine la 11.30 să ia gemenele să le ducă la grădiniţă şi se-ntoarce la muncă. Merge cu cele mici o oră dus-întors. „În toamnă, în cartier, se deschide cea mai mare grădiniţă din oraş, de stat. Am înţeles că o să aibă vreo 40 de camere”, se bucură Dan. I-ar face viaţa mai uşoară Tudosiei. Pentru că el nu merge la şedinţele cu părinţii, ci într-o tură nouă pe şantierul naval.
Din 18 milioane de lei vechi, cât se strângeau pe lună în casă, acum sunt aproape 22 pentru că Tudosia a început să lucreze de trei luni femeie de serviciu, la o bancă din oraş. „Mă bucur tare mult şi mie bine acolo”, se destăinuie femeia care tocmai s-a întors acasă, la 18.00, cu gemenele de la grădiniţă.
A stat şi Dan acasă doi ani, în concediul paternal, să aibă grijă de Antoaneta şi Ionela când erau mici. „Eu am avut o familie mare în Bacău, zece copii din care doi au murit în primul an de viaţă. Am rămas opt, toţi s-au mutat la Tulcea, iar eu, cel mai mic dintre ei, i-am urmat. Nu m-am gândit să fac şi eu copii mulţi, dar am aflat că-i păcat să-i omori când sunt înăuntru”, e de părere tatăl.
VOINŢĂ
Elena este elevă eminentă la cel mai bun liceu din oraş
Pasiunea numărul unu a Elenei este însă pictura. „S-a înscris la Palatul Copiilor, iar profesoara trage de ea mereu să lucreze cât mai mult. A câştigat o mapă-ntreagă de diplome”, mai spune Dan. Visul cel mai mare al fetei este să îşi facă propria expoziţie de desene.
SUPRAVIEŢUIRE
„În lume sunt taţi care beau, dar eu nu sunt omul pentru că le iau pâinea de la gura fetelor. Nu am voie să cheltui”, rosteşte apăsat Dan
Elena nu şi-a adus încă prietenul acasă şi Dan tot aşteaptă momentul. „Eu cu Tudosia, dacă nu ne-am fi iubit, nu ne-am fi luat. Am cunoscut-o în oraş, îl ştia pe-un prieten de-al meu şi i-a zis că îi place de mine”, zâmbeşte tatăl.
Pe pretendentul Elenei l-a văzut în fotografii, pe calculator. „E drăguţ, n-am ce zice”, mărturiseşte acesta. Dar nu o presează. Zice că nu o să le interzică fetelor nimic, doar să vină să îl prezinte. „Mai rău e când fac ceva pe ascuns. Plus că, de obicei, când vine un om în casă, e important să-l placă soţia, că altfel nu-i nimic de el”, mai spune acesta.
„Stâlpul” familiei Negruţ
Vorbind despre calculator, Maria sare în braţele tatălui şi se-ncolăceşte în jurul lui. „Au pus internet şi s-a-ntâmplat ceva că nu mai merge acum deloc”, spune cea mică. Dan priveşte prin aparatură cu gândul că asta înseamnă s-aducă om să le repare. Şi totuşi despre fete spune că nu au un părinte preferat. „Pe Ana o văd că se dă mai mult pe lângă mine. Probabil îi place ciorbiţa mea, nu-i aşa?”, şi o strânge puternic în braţe.
Dacă ar trebui să le dea o lecţie de viaţă, ar fi să nu-şi piardă credinţa. „Banii azi vin, mâine se duc. Chiar şi ai mei, stau mereu la Tudosia. Eu nu merg niciodată la piaţă singur, se pare că nu le nimeresc”, mărturiseşte el. Are şi Dan un defect. „Nu ştie ce să cumpere! Mai rar bărbaţi care să controleze piaţa înainte de a da banii”, râde femeia, care sare imediat cu gura la gemenele care încep să se îmbrâncească prin pat.
Femeia le trimite să se schimbe şi să iasă la joacă în curte, timp în care Dan trage şi el o fugă rapidă pe hol să aducă un scaun, să se aşeze. E un om simplu stâlpul familiei Negruţ. Hrăneşte şapte guri la masă şi regretă că uneori banii nu îi sunt suficienţi să le dea fetelor tot ce-şi doresc. „Elena rămâne mândria mea, totul îi merge aşa de bine la şcoală...”, zice acesta.
Ajutorul vine şi din partea dascălilor. „Doamna învăţătoare mai dă ea bani la concursurile la care participă Ionela şi nu cere nimic înapoi, decât să înveţe”, spune tatăl. „În lume sunt taţi care beau, dar eu nu sunt omul pentru că le iau pâinea de la gura fetelor. Nu am voie să cheltui”, rosteşte apăsat Dan.
Un ajutor de la Bucureşti
România a aflat despre familia tulceană de la emisiunea „Aruncaţi din tren”, de pe postul Antena 1, din 2009. Anca Neacşu şi Ianna, membre ale trupei Ladies, au avut un singur scop: să strângă bani, muncind pe faleză, pentru a o ajuta pe Elena să-şi ducă mai departe pasiunea pentru pictură.
Îmbrăcate în costume de „piraţi”, cele două au reuşit să strângă 1.100 de lei, spălând vase şi cântând într-un local tulcean cu specific pescăresc.