Vechiul triunghi vodevilesc. El, Ea și un Celălalt, care există sau nu există, dar obsesia lui rămâne permanentă în mintea bărbatului.
Vechiul triunghi vodevilesc. El, Ea și un Celălalt, care există sau nu există, dar obsesia lui rămâne permanentă în mintea bărbatului. Monica Davidescu (Ea), Cristi Iacob (El), Octavian Strunilă (Celălalt) joacă la Teatrul Metropolis, în regia lui Carmen Vestemeanu, în spectacolul „Celălalt”, după piesa dramaturgului francez Florian Zeller. El și Ea au pornit prost. Când începi printr-o trădare, relația pentru care ai trădat nu are cum să dureze. E o plată care te urmă - rește și, mai devre - me sau mai târziu, dai tribut pentru cadavrul unui Celălalt pe care l-ai lăsat în urmă. Ei în cearcă totuși timp de cinci ani să se salveze: să nu vor bească, să nu doarmă, să nu mă - nânce împreună, să se ţină departe de prieteni şi de familie. Dacă mănâncă sau dorm împreună, ei cred că vor da în vileag latura lor „porcină”, iar prietenii și familia nu vor face altceva decât să-i distrugă.
Decorul Janinei Lungu este format din niște perne albe pe post de pat sau de ziduri. Celălalt poate fi aproape și totuși atât de departe față de tine.
Muzica aleasă de Tom Brânduş, cu tangouri sau valsuri de inimă albastră, este salvată de luminile rafinate ale lui Ştefan Vasilescu, care punctează o zbatere ce nu duce nicăieri.
În piesa „L᾿Autre”, ea este o ființă ușoară, frumoasă, dar care se poartă la fel cu iubitul sau cu amantul. Qui pro quo-ul funcționează aici ireproșabil. Nu mai știi de fapt care e iubitul sau care e amantul și când e unul și când e celălalt. Comportamentul ei nu cunoaște fluctuații, seducția funcțio nea ză întotdeauna la fel, Monica Davi descu e lineară în aceleași gesturi sau priviri lascive. El s-ar vrea un tip cu probleme, îl vedem pe Cristi Iacob în ipostaza de scriitor ratat, care se izolează într-o singurătate depre sivă și își terorizează iubita cu obse siile și cu frustrările lui. Gelo zia lui comparată cu acea a lui Othello este cam mult totuși pentru intriga lui Zeller. În „Celălalt”, totul a mai fost jucat sau spus. Nimic nou. Nici măcar faptul că Celălalt (Octavian Strunilă) îl imită pe Horațiu Mălăele. Finalul este, de fapt, începutul spectacolului și tot ce s-a petrecut timp de o oră este ca și cum nu s-ar fi întâmplat, într-o dimensiune onirică oarecum forțată.