Turnirurile electorale ale lui Traian Băsescu prin ţara lui Don Quijote au devenit aproape ritualice.
Cu puţin timp înainte de alegeri, preşedintele se urcă-n aeronava prezidenţială şi pleacă în Spania, la comunităţile româneşti de acolo, să ia taurul de coarne. Mare amator de fieste, şeful statului sare peste coride sau petreceri cu mariachi şi se avântă curajos în mijlocul unor paranghelii electorale cu euronavetişti, ca un „grande commandante“ ce se află.
Paradoxal, Traian Băsescu nu merge în Spania după voturile românilor care au colonizat taman ţara lui Cristofor Columb. Interesul acestora pentru politică este în acord cu media europeană: foarte scăzut. Au încetat să se mai înflăcăreze la mesajele politicienilor, başca să mai meargă la vot. Au făcut-o la referendumul de demitere a preşedintelui şi le-a cam ajuns. Atunci, mulţi dintre ei au luat parte la plebiscit nu pentru că le era Băsescu simpatic, ci pentru că au vrut să împiedice un act politic vindicativ şi neconstituţional. Atunci când a fost vorba să aleagă un politician, euronavetiştii noştri nu s-au înghesuit la vot. N-au făcut-o din dezinteres, comoditate (secţiile de votare erau prea departe de oraşele în care trăiesc) sau din teama că, muncind la negru, ar putea fi luaţi în vizor de autorităţi şi expulzaţi de pe Tărâmul Făgăduinţei. Primul motiv a fost totuşi dezinteresul. Românilor din Spania le este prea bine ca să le mai pese de politicienii din România. Şi-au dat copiii la şcoli spaniole, unde cei mici pot învăţa în limba română, se bucură de atenta protecţie a statului spaniol. Multora nu le mai pasă nici de ţară prea mult, pentru că nu se mai gândesc să se întoarcă înapoi. De aceea, puţini vor fi cei care vor vota la secţiile din străinătate, inclusiv din Spania. Politicienii care vor să reprezinte în parlamentul de la Bucureşti interesele românilor din diaspora sunt total neatractivi pentru ei. Astfel, numărul de voturi pe care le-ar putea strânge peste hotare un politician este mic, deci neglijabil.
Atunci de ce se duce Traian Băsescu să facă băi de mulţime în Spania? Pentru că preşedintele nu tânjeşte neapărat după voturile euronavetiştilor, ci, prin ricoşeu, după cele ale părinţilor lor, rămaşi în ţară. Băsescu ştie că aceştia vor fi sensibilizaţi - şi poate convinşi să meargă la vot - atunci când vor vedea că şeful statului merge să le întâlnească copiii mai des decât o fac ei înşişi. Traian Băsescu joacă, sporadic, rolul tatălui. Sau, mai bine spus, al tătucului. Că preşedintele a pus ochii, spre binele PDL, pe acelaşi segment de electorat pe care şi-l dispută asiduu PSD şi PNL este de înţeles. Electoratul în vârstă, pensionarii, este cel pe votul căruia te poţi baza întotdeauna. La fiecare alegeri, ei se încolonează disciplinat la secţiile de vot.
Ar mai fi un motiv pentru care Băsescu călătoreşte atât de des în Spania: preşedintele are nevoie să stea cât mai mult în mijlocul unor români care „trăiesc bine“, ca să nu pară că urarea cu care a câştigat alegerile din 2004 a rămas doar o vorbă goală. Cum prin România ultimelor săptămâni nu prea-i mai găseşte, mai ales pe fondul nemulţumirilor sindicale în creştere, este de înţeles de ce Băsescu ia calea străinătăţii. E acoperit. În 2004, preşedintele nu ne-a urat „Să trăiţi bine în România!“.