SILVIU SERGIU: "Odată cu apropierea alegerilor, Băsescu şi Tăriceanu s-au reîntors pe maidan."
Au reluat cotonogeala pe voturi. Mai devreme sau mai târziu trebuia să se întâmple. Alegerile locale bat la uşă şi trebuia făcut ceva. Iar politicienii de Dâmboviţa se pricep cel mai bine la scandal. Îşi trag scatoalce, fără să le pese că, în ploaia de lovituri, ar putea scăpa României câte un pumn în plină figură.
După ce se caftesc mai abitir decât golănaşii de cartier, preşedintele şi premierul au ipocrizia, nemărginitul tupeu să pretindă că, de fapt, nu sunt nişte cotonogari grobieni, ci nişte gentlemani perfecţi, care au grijă ca România să rămână virtuoasă în ochii Occidentului.
„Am o rugăminte: lăsaţi jocurile de acasă, acasă! Să nu le mutăm la Bruxelles! Dacă vreţi un punct de vedere despre asta, discutăm la Bucureşti. Conduita mea şi a primului-ministru a fost că, indiferent ce dispute am avut acasă, în situaţiile în care am fost împreună să reprezentăm România, n-am dat semnale divergente.“
Cu această frază ipocrită l-a pus la punct preşedintele pe ziaristul care îndrăznise să bage fitile între el şi premier, întrebând de taxa auto. Ce şi-o fi zis preşedintele în sinea lui. Cum îşi permite prăpăditul ăsta de ziarist să tulbure apele la Bruxelles, să ne tragă de limbă, să ne provoace la comentarii care ar prejudicia ţărişoara asta.
Mărturisesc că auzindu-l pe Băsescu mi-am spus că s-a terminat. Că politicienii noştri au înţeles că românului i-a ajuns de atâta cotonogeală pe banii lui.
Urmărind bălăcăreala de la Craiova, cearta de la uşa Fordului, mi-a fost ciudă că m-am lăsat păcălit de lacrimile de crocodil ale celor doi. Ce s-a întâmplat în inima Europei a fost o neaşteptată dovadă de maturitate. Ce s-a întâmplat în inima Olteniei a fost o previzibilă mostră de iresponsabilitate.
Băsescu şi Tăriceanu au demonstrat cu vârf şi îndesat că protejarea imaginii României sunt doar vorbe goale pentru doi demnitari care şi-au pierdut demnitatea pe drumul de la Bruxelles la Craiova. Să crezi că în România cotonogeala este permisă, atâta timp cât salvezi aparenţele în capitala Europei, dovedeşte, dacă mai era nevoie, cât de mărunţi sunt politicienii români, cât de lipsiţi de viziune şi cât rău pot face ei interesului naţional la care se închină atât de des plini de fariseism.
Contextul de la Craiova era la fel de important ca acela de la Bruxelles. Poate chiar mai important. Celor doi puţin le-a păsat că Ford este unul dintre acei investitori care, multă vreme, au preferat să se ţină departe de România din cauza instabilităţii politice de la Bucureşti. Asistând la bălăcăreala dintre Băsescu şi Tăriceanu, investitorii au avut dovada palpabilă că până acum au procedat bine. Ce şi-or fi zis americanii de la Ford când au auzit, tocmai din gura preşedintelui României, că premierul instituie taxe în beneficiul adversarului Citroën. La ce s-or fi gândit când au aflat de la premier că preşedintele României este un populist. Un şef de stat care, la un moment dat, dacă ar avea de câştigat voturi, s-ar putea să înfiereze imperialismul american, mai abitir decât ideologii Moscovei. Cu siguranţă unii s-au întrebat dacă într-adevăr a fost o idee bună să vină în România.