Silviu Sergiu: "Traian Băsescu a făcut imbecil un ministru de teamă ca nu cumva guvernul să iasă bine din inundaţii, iar românii să creadă că subalternii lui Tăriceanu sunt competenţi".
Ridicol recitalul populisto-vestimentar oferit la inundaţii de „politicienii în cizme“. Deschizi televizorul, cauţi un canal de ştiri să vezi câte vieţi a mai distrus potopul şi crezi că ai nimerit pe Fashion TV. „Camioanele“ se confundă cu „vuitoanele“, „jandarmii“ cu „balerinii“, „dezastru“ cu „albastru“, Traian Băsescu cu Cătălin Botezatu. Preşedintele este gata oricând să dea de pământ cu orice primar care a vrut să fie „stylish“ în vreme de jelanie şi cu orice ministru care i-a rupt pe primari din sânul comunităţilor pe care trebuie să le apere cu piepturile dezgolite.
Dacă eşti politician, poţi să vii la inundaţii în mocasini sau, chiar, balerini albi, însă, odată ajuns la faţa locului, trebuie să-ţi schimbi „încălţările de domn“ cu cizmele de cauciuc. Nu să vii ca un terchea-berchea, pus la patru ace. Doar în cizme te poţi avânta în mijlocul viiturii, poţi ajunge în gospodăriile năpăstuiţilor, poţi vedea adevărata faţă a tragediei, lua pulsul norodului sau vărsa o lacrimă plină de compasiune. Dacă ai cizme, nu trebuie să stai la inundaţii mai mult de cinci minute, să pui mâna pe cazma, să scoţi nămolul din casele oamenilor, să ridici gardurile, casele, hambarele înghiţite de viituri. Trebuie doar să-ţi oglindeşti încălţările în obiectivele camerelor de luat vederi şi să dai indicaţii. După ce pleci, nici nu mai contează că oamenii rămân tot cu năpasta.
Este foarte important să ai cizmele mai lungi şi mai pline de glod decât adversarul tău politic, pentru ca oamenii să creadă că-ţi pasă de ei mai mult decât îi pasă celui cu care te baţi pe voturi. Doar politicianul în cizme înţelege cu adevărat şi vindecă. Doar el e făcut din carne şi oase. Ceilalţi sunt din polistiren, obţinuţi în incubatoarele din Primăverii. Nişte fanfaroni îmbuibaţi, care nu se pot dezlipi de hainele de firmă nici când vin la inundaţii. Sunt incapabili să-i înţeleagă pe oameni pentru că nu trăiesc printre oameni. Se lăfăie în vilele lor opulente şi maşinile lor scumpe. Habar n-au să lipească un perete de paiantă. Trăiesc în altă realitate. Realitatea lor.
Politicianul cu cizme n-ar îndrăzni niciodată să-şi ia haine scumpe. Are decenţa să se mulţumească cu puţin. Poartă cel mult o căciulă de firmă, pe care şi-a cumpărat-o acum câteva decenii, din vreun port îndepărtat. Chiar şi aşa îi este jenă. Se întreabă dacă n-ar fi fost mai potrivită o „pilaeus“ de pe vremea lui Burebista. Mai bine nu, că este scumpă. Doar e obiect de patrimoniu.
Traian Băsescu a catalogat drept „imbecil“ un ministru. De ce? De teamă ca nu cumva guvernul să iasă bine din inundaţii, iar românii să creadă că subalternii lui Tăriceanu sunt competenţi, să lase impresia că totul s-a terminat cu bine pentru că la butoane a fost el. Preşedintele a refuzat să-l deconspire pe „ministrul imbecil“. Dacă o făcea, românii şi-ar fi putut spune în sinea lor: „Asta e. Se mai întâmplă. Se mai găseşte şi câte un ministru imbecil. E doar o excepţie“. Băsescu n-a dat nume pentru ca toţi miniştrii implicaţi să fie bănuiţi de imbecilitate. Şi David, şi Păcuraru, şi Vosganian, chiar şi Tăriceanu. Guvernul în ansamblu. Dacă Băsescu şi-ar fi ales şi un slogan pentru această campanie de imagine, cu siguranţă ar fi sunat aşa: „N-ai cu cine, nişte imbecili...“.
P.S. „N-a fost nicio tragedie că m-am dus până acolo. Ni s-a spus exact pe cine să evacuăm şi cum să procedăm mai departe, mi s-a părut o convocare utilă.“ (Petrică Onică, primarul PDL din Horodnicul de Jos, despre şedinţa convocată de ministrul Cristian David.)