Sfântul Iacob este numit „fratele” sau „ruda Domnului” pentru că a fost fiul Dreptului Iosif, logodnicul Fecioarei Maria.
La evrei, toate legăturile de rudenie erau descrise cu un singur cuvânt: „frate”. Mama lui Iacob a fost Salomeea, prima soție a lui Iosif.
Dreptul Iosif s-a logodit cu Maria abia după moartea Salomeei. Iacob a călătorit cu Iosif și Maica Domnului în Egipt, unde au fost trimiși de înger pentru a scăpa de prigoana lui Irod, care voia să-L ucidă pe Iisus.
Sfântul Iacob fost primul episcop al Ierusalimului – timp de treizeci de ani - și autorul primei liturghii, prelucrată ulterior de Ioan Gură de Aur și Vasile cel Mare.
Pe când avea vârsta de șaizeci și șase de ani (dublu față de cea a „fratelui” Iisus) a fost ucis de farisei și cărturari fiind aruncat de pe aripa bisericii și apoi zdrobit cu pietre pentru că a predicat Evanghelia.