Pavel Tebeul se naște în 227, în Tebaida Egiptului, într-o familie înstărită, care-i oferă o educație creștină.
La 23 de ani, scârbit de rudele care- i râvneau averea și de prigoana împotriva creștinilor declanșată de împăratul Decius, Pavel se retrage în pustie, într-o peșteră, unde va petrece singur până la moartea sa, la vârsta de 115 ani, fiind considerat primul pustnic creștin. Hrana era o jumătate de pâine pe care un corb i-o aducea uneori. Dumnezeu îi dezvăluie Cuviosului Antonie cel Mare existența lui Pavel, așa că acesta merge să-l caute. Întâlnirea este memorabilă: discută o zi și o noapte, iar corbul le aduce o pâine întreagă. Antonie le va spune ucenicilor săi: „Vai mie, copiilor, monah doar cu numele se sunt! Căci în Pavel l-am văzut pe Ilie, l-am văzut și pe Ioan în pustie, l-am văzut și pe Pavel (apostolul – n.r.) în Rai.”