Sfântul Teotim a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395) în Sciția Mică (Dobrogea de azi) și a fost Episcop al Tomisului.
Se bucura de mult respect inclusiv printre hunii barbari de la Dunăre, care îl numeau zeul romanilor. Socrate Scolasticul spunea despre Sfântul Teotim că era cunoscut de toți – împărați, episcopi, călugări, credincioși și barbari – pentru evlavia și cinstea vieții sale.
Prin scrierile lui, Sfântul Teotim este considerat creatorul Filocaliei românești. Sub păstorirea sa, mănăstirile din Dobrogea au devenit cunoscute în întreg imperiul, prin vestigii călugări sciți, care au participat la discuțiile teologice ale vremii.
În anul 403, Sfântul Teotim a participat la un sinod local la Constantinopol, luând apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, împotriva acuzațiilor nedrepte ce i se aduceau.