Calendar creștin ortodox. Sfântul Macarie cel Mare s-a nevoit din fragedă vârstă pentru deprinderea credinței și a faptelor bune.

Când părinții săi au stăruit să se căsătorească, Macarie s-a retras în pustie și I s-a rugat lui Hristos să-l îndrume.

În acest răstimp de post și rugăciune, a avut o vedenie. Un înger l-a suit pe un vârf de munte și arătându-i pustia i-a spus

Calendar creștin ortodox. ,,Dumnezeu ți-a dat ție și fiilor tăi duhovniceşti drept moștenire această pustie!”

La scurt timp, logodnica și părinții săi au murit. Sfântul Macarie și-a împărțit averea moștenită săracilor și s-a făcut monah, retrăgându-se în pustie.

Cei din satul său i-au cerut să le fie preot. Așa a început Macarie o viaţă şi mai aspră. Venea la slujbă în sat, iar în cealaltă vreme se liniştea în pustie.

Însă și la chilia din pustiu era căutat de mulți. Simţindu-şi sufletul în primejdie, şi-a săpat singur, departe de chilie, o peşteră. Aici rămânea îndelung în linişte, fără să-l tulbure nimeni.

Pacea lui n-a rămas multă vreme netulburată.

Din uneltirea diavolului, Sfântul Macarie cel Mare a fost învinuit pe nedrept de necinstirea unei fecioare. Din această cauză, a fost batjocorit de tot satul şi a fost bătut până aproape să moară.

Însă fata, fiind însărcinată şi neputând să nască, a mărturisit pe adevăratul vinovat. Atunci, auzind Macarie că vor să vină să-l laude pentru răbdarea şi umilinţa lui, a fugit în pustiul Schitului (Sketis).

După mai mulţi ani de nevoințe, Macarie s-a dus la marele Antonie pe care dorea să-l vadă. Acesta l-a primit cu dragoste, iar Macarie i-a devenit ucenic apropiat.

Calendar creștin ortodox. La moarte, Cuviosul Antonie, i-a dăruit toiagul său.

Deci, către vârsta de 40 de ani, Macarie a primit de la Dumnezeu darul tămăduirii şi al prorociei şi s-a făcut îndrumător celor din Schit. Şi multă lume venind la el pentru ajutor, sfat sau vindecare.

În anul 360, Sfântul Macarie cel Mare a întemeiat mănăstirea care îi poartă numele, în pustia Nitriei, cu viață monahală neîntreruptă până astăzi.

Şi, din milă de oameni, a pus de s-a zidit, în pustie, o casă de oaspeţi pentru străini şi bolnavi. Cuviosul i-a proorocit fratelui pus să îngrijească de casă că asupra sa va veni urgia Domnului. Într-adevăr, acel frate lua bani și de la săraci și îi ascundea. Pentru acest lucru s-a umplut de lepră

Şi a prorocit fratelui pus să slujească acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de argint, că, luând fratele bani până şi de la cei săraci, ascundea arginţii şi nu se pocăia, lucru pentru care s-a umplut de lepră. Iar Macarie, certându-l, l-a vindecat și de boala trupului și de patima sufletului.

Odată a venit la el un eretic și vrăjitor, care spunea că Mântuitorul nu a luat trup omenesc și nu va fi învierea morților. Vrăjitorul adunase în jurul său peste 500 de adepți.

Pentru a dovedi înșelătoria vrăjitorului, Macarie a înviat un mort, care a mai trăit trei ani. Pe alți doi morți i-a făcut să vorbească din morminte.

Sfântul Macarie cel Mare a fost apreciat mult de contemporani, ca un monah desăvârşit, care trecuse de treapta practică a luptei cu patimile şi ajunsese la contemplaţie.

Paladie spune că Macarie se afla permanent într-o stare de uimire sau extaz, mintea lui fiind mereu la Dumnezeu, nu la lucrurile acestei lumi.

Macarie era un desăvârşit învăţător în ceea ce priveşte rugăciunea. El arăta că nemânierea este o condiţie a sporirii în rugăciune. Tot el recomanda rugăciunea scurtă, dar deasă, care s-a numit mai târziu rugăciunea minţii.

Sfântul Macarie cel Mare trecut la cele veşnice în anul 390, după 90 de ani de osteneli.

Moaştele sale se găsesc acum în mănăstirea coptă din Egipt, care-i poartă numele (Deir Abu Maqar).