Sfântul Mucenic Mamant, care a pătimit în timpul persecuțiilor din secolul al III-lea, a fost fiul patricianului Teodot, mama sa numindu-se Rufina.
Cei doi părinți au fost aduși din provincia Gangara la guvernatorul Cezareei Capadociei, Faust, care era unul dintre aprigii prigonitori ai creștinilor.
Fiind întemnițați, Rufina a născut pe Sfântul Mamant în închisoare, după care a murit fiind martirizată.
Din voia lui Dumnezeu o femeie pe nume Amina a luat în grija sa pruncul Rufinei. Copilul nu a vorbit până la vârsta de cinci ani, când a rostit primul său cuvânt: „Mama”. Cum micuțul obișnuia să strige adesea acest cuvânt, Rufina i-a pus numele de Mamant.
Ajungând la maturitate, Sfântul Mamant s-a remarcat ca și părinții săi în mărturisirea credinței în Domnul nostru Iisus Hristos.
Fiind arestat de către delegatul împăratului Aurelian (270-275), un anume Democrit, este trimis în Egeea, unde se afla împăratul, pentru a fi judecat și osândit chiar de împărat, deoarece făcea parte dintr-o familie nobiliară.
Aurelian îi cere lui Mamant să se lepede de Hristos pentru a-și salva viața, lucru pe care tânărul îl refuză indignat. Atunci este supus la chinuri: biciuire, ardere cu făclii etc. pentru ca în final să fie aruncat în mare.
Un înger al Domnului l-a scos însă din mare și l-a dus pe vârful unui munte de lângă Cezareea. Aici, fiarele sălbatice se îmblânzeau doar la auzul rugăciunilor pe care le rostea.
De aceea, în unele icoane, Sfântul Mamant este înfățișat călare pe un leu.
Descoperit de persecutori, el este adus din nou la judecată și ucis, suferind moarte martirică în anul 275.