În legătură cu Radu Gyr lucrurile sunt clare. A fost un poet foarte important. Are locul său bine definit în istoria literaturii române. Poeziile sale au fost scrise cu mult har.

A avut şi o latură detestabilă, din cauza convingerilor sale politice detestabile. A fost comandantul legionar in regiunea Oltenia. Unele poezii ale sale au înfierbântat inimile şi minţile unor criminali. Aceştia au ucis de-a valma evrei şi români, mânaţi de îndemnul din „Sfântă tinereţe legionară”: „Şi-avem doar gloanţe pentru trădători”. Un imn în care Gyr nu precizează cine sunt trădătorii, lăsând decizia la latitudinea camarazilor săi de arme, fapt care a sporit, probabil, numărul victimelor nevinovate.

Dacă Mihai Neamţu ar fi recitat „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" la un cenaclu literar ar fi fost un gest inofensiv. Nu s-ar fi vorbit a doua zi despre Radu Gyr- antisemitul. Ar fi fost şi penibil, fie şi pentru că poezia nu este antisemită. S-ar fi vorbit de Radu Gyr- poetul remarcabil. În mod justificat.  

Mihai Neamţu a rostit aceste versuri la un eveniment electoral, a unei formaţiuni de dreapta. Asta schimbă datele problemei. Pe scena Operei Naţionale,  „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" nu a fost doar o poezie foarte frumoasă. Încărcătura ei simbolică a fost alta. A fost un mesaj ţintit către un public avizat, un electorat situat la extrema Dreptei, care se înflăcărează nu doar datorită valorii literare, ci şi pentru că aparţine unui poet legionar. Luni seara, acestui tip de electorat Mihai Neamţu i-a fost simpatic. Poate chiar atractiv din punct de vedere electoral.

Nu stim cat de mare este acest electorat. Putem doar banui ca a crescut in ultima vreme, din cauza crizei economice si a degradarii spatiului public romanesc. Partidele stiu insa dimensiunea lui, dar nu dau niciodata publicitatii cifrele din sondajele interne. Nu cred ca este un electorat de neglijat.

O parte dintre aceşti alegători nu au o educaţie consistentă. Îi regăsim în galeriile de fotbal. Pentru ei a fi legionar este o mare calitate, pentru ca au ceva impotriva tiganilor, homosexualilor si evreilor. Aceştia îl admiră pe Gigi Becali pentru abordările sale fascistoide, indiferent că ţin cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Nu il voteaza neaparat, pentru ca nu stie carte. Ar putea sprijini insa un politician erudit, despre care au auzit ca ar fi legionar. Din acest punct de vedere, acuzatiile de legionarism i-ar putea prinde bine lui Mihai Neamtu.

Un al doilea segment al acestui electorat este format din persoane educate, trecute de prima tinerete. Sunt intelectuali de dreapta, care pe vremea comunismului vedeau in Radu Gyr un "poet al inchisorilor comuniste", un disident care a luptat in numele lor cu regimul comunist. Pentru curajul de a se opune bolşevicilor, i-au iertat pacatele de pe vremea cand era legionar. Îi sufletul acestora, poezia „Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!" a avut un ecou aparte.

Mai exista si un al treilea segment este compus din tineri care pot fi lesne sedusi de rolul mesianic pe care legionarismul il atribuie poporului nostru. Romanii de astazi au nevoie sa auda ca nu sunt codasii Europei, ca li se face o nedreptate majora fiind tratati in acest fel. Acesta este electoratul care-l admiră pe Dan Puric, fiind captiv al carismei acestuia. Un personaj pe care Andrei Pleşu l-a portretizat excelent, într-un interviu din „Adevărul”. „Domnul Dan Puric a făcut un sindrom de guru. Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti”. 

Un discurs politic, cum este cel în care Mihai Neamţu a inserat poezia lui Radu Gyr, are drept scop sa convinga alegători. Erudit şi inteligent, mi-e greu să cred că Mihail Neamţu nu a realizat adevărata simbolistică a gestului său si nu a anticipat ecourile negative. S-a gandit probabil ca raportul costuri- beneficii este bun.

Nu cred că Mihail Neamţu  este un extremist ce trebuie eliminat din politica românească. O fi tânjit în tinereţe după o Românie ca soarele sfânt de pe cer, o fi evocat memoria Căpitanului, dar şi-a pus cenuşă în cap pentru asta. Poate fi un semn că s-a copt pentru politică. Cred ca este nedrept să fie acuzat de negaţionism. Nu exista suficiente dovezi pentru a i se organiza un proces public.

Este însă un politician care, pe scena Operei Române, şi-a dovedit şiretenia şi, într-o bună măsură, lipsa de scrupule. Un politician care a recurs, indirect, la memoria unor personaje istorice detestabile, chiar dacă înzestrate cu har literar, pentru a strânge voturi.

Când gesturile sale au fost sancţionate public, s-a făcut că nu înţelege de ce este acuzat. Ipocrizia il desavarseste ca politician, pentru ca este o modalitate de a nu bate definitiv în retragere, de a nu-i dezamăgi pe cei pe care a vrut să-i seducă.