Editura Evenimentul si Capital

SENATUL EVZ: Vocaţia eşecului

0b6d05c4039c1d2cf6a7e9243d387fdf
Autor: | | 145 Comentarii | 0 Vizualizari

Mircea Cărtărescu: "Un Băsescu triumfător îşi va accentua reflexele autoritare, îşi va consolida partidul propriu şi va relua războiul personal cu oligarhii".

Prin urmare, schimbăm guvernele în veselie, ba încă am început să le schimbăm înainte chiar de a le înscăuna. Le ucidem în faşă, cum s-ar zice. S-a dus Boc, s-a dus şi Boc II, s-a dus şi Croitoru, se va duce şi Blaga. Nu ne mai pasă de situaţia economică îngrozitoare, de acordul cu FMI, de datoriile insuportabile, nici măcar de campania electorală. Între majoritatea parlamentară actuală, care trage de-un capăt al funiei, şi preşedintele Băsescu de la celălalt capăt, funia e încordată la maximum. Nimeni nu e dispus să cedeze. Nimeni nu face cel mai mic compromis. E un război al intereselor, al orgoliilor, al urilor. Să piară lumea, niciunul dintre combatanţi nu dă drumul funiei. Nimic, nici bunul-simţ măcar, nu e acceptat dacă vine din partea cealaltă. Oriunde priveşti nu mai dai decât de radicalizări, de fapte nesăbuite, de vociferări iraţionale. Reaua-credinţă este deja sistem, adevărul şi decenţa sunt deja utopii. Din păcate nu se trage doar de funia echilibrului politic, se trage de nervii noştri şi de firul subţire al destinului nostru naţional în aceeaşi măsură. Ce ne facem? Unde-o să găsim ieşirea din situaţia asta insuportabilă? În viitoarele alegeri? Gata, l-am dat pe Băsescu jos şi se vor rezolva toate ca prin minune? Sau Băsescu va câştiga şi le va rezolva pe toate? Aici am ajuns? În primitivismul ăsta maniheist? Dar unde sunt platformele electorale, unde e stânga, unde e centrul, unde e dreapta? Unde s-au dus toate instrumentele şi conceptele unei vieţi politice normale? Unde sunt partidele politice? Unde sunt personalităţile politice? Ce-i cu degradarea asta fără precedent a vieţii naţionale? Toata lumea le observă, toţi le comentează ca la berărie, n-am citit însă analize lucide care să explice ce se petrece. Intelectualii, şi cei băsescieni, şi cei antibăsescieni, par să se fi dat la fund. Li s-a uscat cerneala pe fundul călimărilor sau nu mai e nimic de analizat? Mă tem că a doua variantă e cea adevărată. Cred că am ajuns în situaţia în care doctorul coase bolnavul la loc şi-l trimite acasă. Nu mai e nimic de spus, nimic de explicat. După alegeri o să ajungem să regretăm până şi echilibrul ăsta precar, agitat de scandaluri, lovituri şi contralovituri. Căci viitoarele alegeri vor da câştig de cauză, automat, uneia dintre tabere, care nu va rămâne triumfătoare pe câmpul de luptă, cum s-ar crede, gata să îndrume România pe o cale a civilizaţiei şi decenţei. Dimpotrivă, se va rostogoli şi va cădea grămadă, cum se-ntâmplă când o tabără dă brusc drumul capătului ei de funie. Învingătorul, fie Băsescu, fie alianţa contra lui, va fi împins de însuşi succesul în alegeri spre extreme, spre accentuarea caricaturală a ideologiei sale. Un Băsescu triumfător îşi va accentua reflexele autoritare, îşi va consolida partidul propriu şi va relua războiul personal cu oligarhii, război ce-ar putea pustii România mai mult decât ar face-o oligarhii înşişi. Alianţa învingătoare ar însemna triumful lui Iliescu, Geoană, Voiculescu, Patriciu, Vadim, Vîntu, Mazăre, Tăriceanu, Hrebenciuc şi legiferarea banditismului politic şi economic. Am mai spus-o: avem de ales între un populism paternalist şi centralist şi un mozaic de carteluri politico- economico-mediatice centrifuge, egoiste, nepăsătoare faţă de binele naţional. Prins între ele, amărâtul Partid Naţional Liberal, forţa legitimă care-ar trebui să guverneze România, n-are nicio şansă. Mixtură de intelectuali din societatea civilă şi magnaţi corupţi, acest partid pierde şi pe mâna unora, şi pe-a celor lalţi. Chiar şi dacă, prin cine ştie ce miracol, Crin Antonescu ar ajunge pre şedinte al României, el ar deveni chiar din acea clipă captivul monştrilor care trag sforile din subteran. Acelaşi lucru s-ar întâmpla cu PNL, situaţie care nui e deloc nefamiliară. Mă-ntreb ce va avea de zis clasa noastră politică în preajma zilei de 21 decembrie? Cum se va prezenta ea în faţa societăţii româneşti? Cu ce realizări politice, sociale şi economice, de-a lungul celor douăzeci de ani de libertate şi democraţie, se va lăuda? Poate vor vorbi despre admiterea României în Uniunea Europeană şi în NATO? Sunt realizări cu adevărat epocale, dar nu ale clasei noastre politice, ci mai curând în pofida ei. Am făcut tot ce puteam ca să nu fim primiţi, iar acum facem tot ce putem ca să fim daţi afară. După douăzeci de ani, suntem tot ultimii în Europa pe toate planurile, trăim prost, avem o imagine proastă afară. Reforma promisă nu s-a produs. Tot ce începusem să câştigăm de prin 2000 încoace am pierdut iarăşi cu războiul continuu din ultimii ani. E un blestem? E ceva în structura noastră psihologică? Faptele, cele la care suntem cu toţii martori de două decenii încoace, par să-i dea, încă o dată, dreptate lui Cioran, care spunea: „Avem o uimitoare vocaţie a eşecului...”.

SCHIMBARE de ULTIMA ORA la rezultatele de la Evaluarea nationala! Ce se intampla cu NOTELE postate online

Pagina 1 din 2


Tag-uri:



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI