Mircea Mihaies: "Nu se gaseste un om care sa puna mana pe barda si sa ne decupleze funestele urme ale trecutului?"
Draga pensionarule roman, ai auzit cumva de Fundatia caritabila Umanitaria? Daca nu, pacat. Ai putea fi astazi beneficiarul unei spectaculoase mariri a pensiilor.
De exemplu, de la sase la douazeci si noua de milioane pe luna. Asta, desigur, dac-ai fost prim-ministrul lui Ceausescu si te numesti Manea Manescu.
Daca nu te numesti asa, dar ai huzurit totusi, inainte de 1989, in fotoliul ministerial, probabil ca nu vei palma mai mult de cincisprezece-douazeci de milioane. Bani oricum bineveniti, ca doar o duci din boala in boala. E de inteles: construirea comunismului presupune sacrificii!
Eu zic sa incerci, totusi, s-o abordezi pe doamna Ana Muresan, tartorele fundatiei sus-amintite, pentru ca nu se stie niciodata. Traim, doar, in tara miracolelor. Numai la noi un fost puscarias precum comunistul Dinca "Te leaga" ajunge sa fie inmormantat cu salve de pusca. Salve trase de armata NATO a Romaniei, desigur.
Cine e Ana Muresan? Iti mai amintesti de escadrila de "tovarase cu coc" din preajma Lenutei Ceausescu? Da, e chiar fosta ministra a Comertului Interior. Femeia care dadea aprobari la masini ARO si la Dacii confort sporit.
Da, doamna Muresan care n-a infundat puscaria, dar a inteles perfect ce sanse ii ofera societatea deschisa. Ca, de pilda, sa infiinteze fundatii care sa obtina - nu ma intreba de mijloace - avantaje de la buget pentru bietii nomenklaturisti ajunsi de izbeliste. Oh, nu-mi spune ca intregul popor e de izbeliste: e vorba de-o fundatie mica, mica de tot. Fundatie mica, dar cu pile mari.
In aceste vremi de triumf al feminismului, era inevitabil ca pe lista scurta a doamnei Muresan sa nu se afle si cateva femei. Ca, de pilda, Lina Ciobanu. Nici de dansa nu-ti amintesti. Nu-i nimic. Iti reimprospatez imediat cunostintele.
E drept ca biografia Domniei Sale e cam ciuruita. Cam ca Pingelica la Targoviste. Nu stim ce studii are si nici macar daca a fost maritata - ceea ce in cadrul PCR, partid transparent precum cristalul, era un lucru blamabil.
Dar ceva-ceva tot razbate pana la noi. Ca, de pilda, faptul ca in mai 1971 a fost numita in fruntea Comisiei Nationale pentru Demografie. Poate nu stii ce insemna acea comisie.
Si poate ca nici Decretul 770 din 1966, privitor la interzicerea avorturilor, nu-ti spune nimic. Ei, se intampla. Cum generatia "decreteilor" paseste si ea spre varstele maturitatii adanci, nici macar nu mai conteaza. Oricum, daca ai timp, citeste cartea lui Gail Kligman, "Politica duplicitatii", dedicata "Controlului reproducerii in Romania lui Ceausescu", si-o sa vezi cu ce se ocupa respectiva doamna.
Ca nu degeaba va fi fost, apoi, aleasa membra plina in Comitetul executiv al CC-ului. Iar ulterior ministra industriei usoare si, la urma de tot, membra in Biroul Politic al partidului.
La cate ticalosii am vazut in ultima vreme, nici nu ma mira ca intr-un material al serviciului de cercetare al Europei Libere, din 1973, era calificata (incredibil, dar adevarat!) drept "un luptator activ pentru drepturile femeii". Cum ar veni, de la avorturi la feminism.
Ei bine, aceasta doamna Ciobanu a avut probleme financiare, ca tot pensionarul roman. Cum sa traiesti cu sase milioane pe luna?! Noroc cu Ana Muresan, care-a gasit metoda de a-i salta pensia la cincisprezece. Asa parca mai merge. Una suntem noi, marii mahari comunisti, si alta voi, idiotii sacrificati pentru sfintele noastre idealuri.
Dar pentru ca veni vorba: mai inghitim mult nerusinarea vechilor activisti si securisti? Nu se gaseste in tara asta niciun om care sa puna mana pe barda si sa ne decupleze de funestele urme ale trecutului?
Vom fi sfidati la nesfarsit de aroganta si ticalosia aparatului comunisto-securist? In tari in care bolsevismul era mai digerabil decat in Romania, de pilda, in Polonia, s-a decis reducerea pensiilor monstrilor ideologici pana la nivelul pe care-l merita - nivelul ultim.
De ce suntem mereu cei mai cacanari, cei mai iresponsabili si indiferenti? Cunosc destui oameni care, dupa o viata de munca, n-au nici macar banii pentru o inmormantare decenta.
Pentru un Dinca - si, curand, pentru Manea Manescu - se convoaca veritabile procesiuni publice, in care militari slugarnici si nerusinati accepta sa participe la glorificarea tiranilor.
Si asta la nicio luna de la condamnarea oficiala, de catre seful statului, a criminalitatii si ilegitimitatii regimului comunist. In infernala ei inventivitate, nomenklatura romaneasca opereaza cel mai socant tip de restauratie din tot lagarul comunist: restauratia prin pensii si inmormantari. Dar toate astea, draga pensionarule roman, desigur ca te lasa rece. Te asigur insa ca ele au legatura si cu scumpirea gazului.