Mă pregăteam să intru în nişte subiecte mai de august, adică sprinţare, dar totuşi serioase.
Cum ar fi acela că, auzindu-i în câteva rânduri la televizor pe piloţi şi controlorii de zbor de pe Otopeni, am început să mă îngrijorez serios de siguranţa mea în avion. Şi nu din cauză că vorbesc ei prostioare în timpul liber, ci pentru că o fac teribil de incompetent în limba engleză. Dar ce zic engleză, că aia e un fel de Pidgin English grotesc faţă de care scripcarii români din metroul londonez trebuie că au masterul în cultură şi civilizaţie britanică. Când românul din turn zice "Stop" şi grecul înţelege "Go", sau invers, nu-ţi mai rămâne decât să speri că măcar pe butoanele alea colorate apasă cum trebuie. E drept, problema nu e doar la noi: probabil că ştiţi clipul genial cu nemţi, însă oricum nu rezist tentaţiei să vi-l semnalez încă o dată; vedeţi aici. În rest, trăiască Europa unită şi multilingvă. Dar parcă poţi, soro, să te rupi de politica naţionale? Uite că demisionă dl. ministru Cseke. În lista de oficiali de unică folosinţă ai UDMR, va fi probabil înlocuit la minister cu un alt aranjor teritorial de calibru mediu, cu marele câştig politic că partidul a bifat o demisie demonstrativă, de onoare, când în realitate e vorba doar de gherila între partenerii coaliţiei pentru controlul unor resurse care altădată se dădeau după cutuma algoritmului.
Nu va rămâne dânsul pe drumuri, n-am grijă, iar succesorul său se va descurca la fel ca şi până acum cu banii alocaţi din puţinul existent. Pentru efect artistic şi câştigat simpatie în peluza cu medici, dl Cseke a ieşit din scenă pe aria populistă “sănătatea e nepreţuită şi nu se poate măsura în bani, aritmetic, cum vor contabilii", ca şi cand asemenea lirică şcolărească ajută cu ceva la înmulţirea unor fonduri care nu există.
Pe de altă parte, Ministerul de Finanţe este desigur în dreptul lui să se preocupe de controlul costurilor, care în Sănătate nu dă semne că se întăreşte: doar cu floarea restructurării unor fictive spitale rurale (de fapt un fel de adăposturi sociale cu cameră de gardă) nu se face primăvara reformei prin mutarea accentului de pe spitalizare, pe prevenţie şi ambulator, cum e ţelul. Mult mai mulţi paşi sunt necesari pentru a ajunge acolo. Dar metoda stângace aleasă de dl. Ialomiţianu pentru a justifica rectificarea şi a o înghesui în cadrul strâmt al legii responsabilităţii fiscale va crea în mod sigur probleme cu FMI. Nu văd cum ministrul de Finanţe, un fel de controlor de zbor cu româna bolovănoasă la nivel Pidgin faţă de suavul dl. Cseke, mult mai abil pe coarda sentimentală, va putea justifica vreodată derogarea de la lege pentru mare parte din suma rectificată.
În primul rând, pentru că formula cu care a venit în guvern a fost diferită faţă de ce discutase cu câteva zile înainte cu FMI (şi, probabil, cu dl. Cseke, deci ambii au dreptate pe undeva: ultimul a fost consultat, dar nu pe cifrele finale). În al doilea rând, deoarece derogarea ar fi fost acceptabilă în spiritul legii pentru cam o treime din sumă, reprezentând restanţe de plăţi între instituţii publice, dar în nici un caz pentru restul de două treimi.
Acestea sunt exact sporiri de cheltuieli pe care legea fusese făcută să le prevină: investiţii neprogramate, că în continuare nu suntem în stare să avem un plan multi-anual de priorităţi de care să ne ţinem; sau ştergeri de datorii la companii naţionale precum SNCFR, o boală cronicizată de pe vremea lui Văcăroiu, când erau numite eufemistic “arierate de plăţi" sau, şi mai drăguţ şi benign, “blocaj economic". Toate astea sunt căi ocolite de a spune că respectivele companii naţionale sunt în faliment, pentru că nu-şi acoperă datoriile curente, pe care statul de şterge periodic, iar ele nu se mai restructurează naibii odată.
Ca atare, nu e foarte clar de ce la actuala rectificare proasta guvernare şi managementul deficitar sunt penalizate – corect – doar la Sănătate (însă şi aici, doar în partea care ţine de minister, nu şi în cea aparţinând de autonoma Casă Naţională de Sănătate) dar nu la calea ferată sau alte companii publice, unde falimentul şi prăpădul în bani publici sunt tolerate in continuare, cu largul concurs al şefimii, angajaţilor şi oricui se mai nimereşte prin preajmă şi poate ciupi o canistră cu motorină de locomotivă.