Sorin Ionita: "Nu exista vreun precedent de tara membra care sa fi regresat intr-atat pe dimensiunea fundamentala a democratiei".
Va spun de la inceput ca nu cred in teoriile lui Ioan Talpes, cu rusii care fac si desfac jocurile politice la Bucuresti. Nu de alta, dar ce nevoie ar avea sa se oboseasca ei ca sa decredibilizeze Romania, cand o facem noi mult mai bine singuri.
Tot asa cum n-a fost nevoie de Armata Rosie in tara pentru ca niste tarani prosti, dar romani verzi si smecheri, impreuna cu gasca de lingai care se aduna intotdeauna in jurul puterii, s-o faca praf si pulbere in timpul deceniilor de comunism national, fara mare contributie sovietica. Rusii sunt oricum ocupati pana peste cap acum cu Ucraina si Republica Moldova.
Nu, noi ne-o facem cu mana noastra. Hotararea recenta a Parlamentului Romaniei - aceea cum ca noi sa venim ca oile la referendum, ca se decid ei dupa aia cum interpreteaza votul nostru, dupa ce vor vedea rezultatele - stabileste un nou standard in Europa privind scrutinul popular.
Prevederea, votata cu brio de parlamentari, in buna parte juristi cu mare orgoliu profesional, ne coboara sub nivelul Nigeriei si al Zimbabwe, unde sunt batuti cetateni, se fura urne, dar nimeni n-a ajuns cu ingeniozitatea pana la a recunoaste deschis ca principiul „un om, un vot” poate fi relativizat. Si ca o hotarare a unei institutii, fie ea si parlamentul, adica un act subordonat care poate cel mult sa expliciteze cum se pune ceva in aplicare, bate legea si Constitutia.
In opinia mea, de om care nu sunt nici jurist, nici parlamentar, incepand de saptamana trecuta Romania nu mai corespunde criteriilor politice de la Copenhaga, adica acele preconditii de aderare la UE pe care a trebuit sa le indeplinim in 1999 pentru a fi admisi la negocieri. Comisia n-a reactionat inca pentru ca mecanismele europene au o mare inertie si le trebuie timp sa asimileze o situatie noua si sa se puna in miscare.
De asemenea, nu exista vreun precedent de tara membra care sa fi regresat intr-atat pe dimensiunea fundamentala a democratiei, asa ca Uniunea nu stie cum sa reactioneze la acest derapaj. Dar ma tem ca, daca se porneste avalansa peste noi, nici cuplul de mare succes regizoral Hrebenciuc-Olteanu n-o mai poate opri. Deja unele ambasade de la Bucuresti dau semne de nervozitate, pentru ca oamenii nu sunt prosti si vad ce se intampla, iar Cioroianu si Geoana incep sa aiba sincope in intalnirile lor oficiale.
La Bucuresti circula de la o vreme zvonul ca, dupa ce amanarea alegerilor europene a reusit atat de bine luna trecuta, de ce ne-am opri aici? Asa ca nu bagati mana in foc ca vom avea alegeri parlamentare in Romania la sfarsitul lui 2008, cum credeati in naivitatea dv. - nu mai e asa sigur.
Multa vreme n-am crezut nici eu in asemenea scenariu conspirational, dar, vazand atata risipa de ingeniozitate procedurala in primavara acestui an, va intreb: chiar nu-i credeti capabili sa gaseasca un motiv pentru amanarea alegerilor generale pentru, sa zicem, martie 2009?
Nu neaparat inundatii sau vreo iarna timpurie cu crivat, dar ce-ati zice de o (noua) suspendare a presedintelui la momentul oportun, eventual insotita de acuze mai consistente, precum inalta tradare? Caz in care, nu-i asa, pana se lamuresc lucrurile nu putem lasa tara neguvernata.
O sa-mi spuneti ca nu se poate, ca exista totusi niste limite, ca este UE cu ochii pe noi si nu va tolera asa ceva. Serios? Dar ce mai poate de acum sa ne faca noua coana Europa, decat sa ne dea afara pe usa, deoarece orice alta forma de sanctiune va fi anihilata si rastalmacita pentru publicul roman de corul politico-mediatic majoritar 80%, care este deja pregatit sa absoarba socul raportului pe justitie din iunie? Se supara capitalele europene?
Lasa ca rezolva dl Tiriac: se imbraca in cioban si invita la impuscat mistreti niste politicieni occidentali mai de mana a doua, la care are si el acces. Si, in fond, daca o fi si-o fi, ce ne trebuie noua UE, cand avem in mijlocul nostru asemenea faruri calauzitoare ale Estului precum Voiculescu, Vacaroiu si Patriciu, care nu mai prididesc sa ne explice cum e cu capitalismul real, pe care prostii de noi nu-l inteleg.
Mai nou, vad ca apar si proiecte de privatizare a justitiei, prin care sa transformam tribunalele in SRL-uri. Mi se pare normal, daca anumite dosare sunt atat de avansate incat nici dupa schimbarea ministrului nu mai pot fi oprite, ca de obicei, la procuratura. Science-fiction? Sa speram. Dar cand o fi si-o fi, sa va amintiti ca aici ati auzit chestia asta prima oara.