Cu două decenii în urmă, când lumea culturală românească era încă grav descumpănită, iar cea politică suferea efectele nefaste ale imposturii feseniste, prindea fiinţă la Bucureşti proiectul Editurii Humanitas.
Gabriel Liiceanu a reuşit să recupereze, să restituie şi să construiască mai departe un univers intelectual inspirat de convingerea kantiană că omul este un scop în sine, nu un mijloc.
Viziunea sa este antipodic opusă lichelismului care a făcut şi continuă să facă ravagii. Gabriel Liiceanu a insistat pe profesionalism, repudiind orice formă de amatorism găunos.
Ne ştiam bine din anii ’70, scrisesem la Europa Liberă în 1984 despre Păltinişul magic. Traducerea volumului meu „The Crisis of Marxist Ideology in Eastern Europe: The Poverty of Utopia” a fost inclusă în primul plan editorial Humanitas întocmit imediat după ceea ce părea să fie prăbuşirea sistemului comunist.
N-a mai apărut din raţiuni ce ţineau de timp, de aglomerarea titlurilor, de dificultăţile inerente unei traduceri cu multe capcane lingvistic-conceptuale. Am reluat după ani colaborarea, odată cu publicarea „Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România”, în 2007.
Nu este nicio exagerare în nota editorială inclusă în volum: gestul Editurii Humanitas era şi este unul menit să susţină din raţiuni ce ţin exclusiv de moralitatea actului editorial, o întreprindere menită să salveze memoria unei comunităţi traumatizată de sistemul totalitar inspirat de preceptele lui Marx, Engels, Lenin şi Stalin.
Ţinând cont de programul deschis asumat de Humanitas încă din 1990, unul al refuzului amneziei instituţionalizate şi al opoziţiei simultane în raport cu fascismul şi comunismul, un demers liberal în sensul cel mai larg şi nobil al acestui termen, era firesc ca acest tom, ca şi volumele de documente consultate de Comisia Prezidenţială, editate de Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu, să fie publicate aici.
La acest ceas aniversar, trebuie accentuat faptul că demersul lui Gabriel Liiceanu, al Lidiei Bodea, al Denisei Comănescu, al colegelor şi colegilor lor a fost şi este admirat de mii şi mii de cititori.
Humanitas a contribuit la constituirea unui canon al libertăţii, restaurând tradiţia intelectuală românească, resuscitând operele unor gânditori stigmatizaţi şi desfiguraţi de comunişti, readucând în circuitul public cărţile lui C. Noica, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, M. Sebastian, Mircea Vulcănescu, N. Steinhardt. La Humanitas au apărut cele două versiuni din cutremurătoarele memorii/reflecţii ale lui Belu Zilber despre monarhia de drept dialectic, una din cărţile cele mai importante ale literaturii apostaziei şi iluminării.
Tot aici au fost publicate tulburătoare cărţi autobiografice de Aleksandr Soljeniţân, Monica Lovinescu, Annie Bentoiu, Adrian Oprescu şi George Steiner.
Printre cărţile cele mai semnificative publicate de această redută a spiritului liber se numără volume de Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca, Ana Blandiana şi Mihai Şora, Andrei Pleşu şi Gabriel Liiceanu, H.-R. Patapievici şi Mircea Cărtărescu, Teodor Baconsky şi Andrei Cornea, Vasili Grossman şi Czeslaw Milosz, Arthur Koestler şi Francois Furet, Karl Popper şi Fr. von Hayek, Isaiah Berlin şi Jean- François Revel, Raymond Aron şi Alain Besançon, Leszek Kolakowski şi John Gray, Neagu Djuvara şi Lucian Boia, Marcel Gauchet şi Pierre Manent.
Tot Humanitas a publicat ediţia românească a multcomentatei „Cărţi negre a comunismului”, lucrare-reper a conştiinţei antitotalitare. Au apărut lucrări de Vlad Georgescu, Sorin Alexandrescu, Katherine Verdery, Andrei Pippidi, Gail Kligman, Andrei Oişteanu, Peter Siani -Davies, Anca Oroveanu, Victor Ieronim Stoichiţă, Florin Ţurcanu, Marius Oprea, Alina Mungiu, Dan C. Mihăilescu, Stelian Tănase, Sorin Lavric, Cătălin Avramescu, Leon Volovici, Toma Pavel, Livius Ciocârlie, Sorin Vieru, Radu Paraschivescu, Ştefan Agopian.
Aici a apărut volumul „O filosofie a intervalului”, în onoarea lui Andrei Pleşu, coordonat de Mihail Neamţu şi Bogdan Tătaru-Cazaban. Este neîndoios un merit al Editurii Humanitas încurajarea reflecţiei româneşti despre comunism, post-comunism şi fundamentele statului de drept. Amintesc aici volumele semnate de Valeriu Stoica, Dragoş Paul Aligică şi Traian Ungureanu.
Colecţia Zeitgeist pe care o coordonez şi Istorie Contemporană, coordonată de Cristian Vasile şi de mine, sunt menite să menţină această intensitate a cunoaşterii dezinhibate a marilor dezbateri, dileme, tensiuni şi tragedii ale veacului trecut.