Horia-Roman Patapievici: "Pe sleau spus, parlamentul si-a votat atat dreptul de a face ce vrea, cat si privilegiu de a schimba regulile jocului din mers."
Parlamentul a votat marti o lege prin care isi acorda siesi dreptul de a decide singur ce va face cu presedintele daca referendumul de demitere nu va fi validat.
Cum stim, ca sa fie validat referendumul, trebuie ca jumatate plus unu din alegatori sa se prezinte la vot. Ca suspendarea sa fie aprobata, e suficient ca o majoritate simpla sa confirme decizia parlamentului.
Ce se intampla insa daca nu se va prezenta la vot jumatate plus unu din corpul electoral? Referendumul nu va fi validat. In mod normal, in absenta unor stipulatii suplimentare, pasul urmator ar fi repunerea in drepturi a presedintelui suspendat. Aceasta ar fi solutia logica, deoarece neprezentarea la vot inseamna implicit ca electoratul dezaproba suspendarea.
Ei bine, parlamentul s-a hotarat sa respinga si solutia logica, si solutia bazata pe jurisprudenta. A decis, substituindu-se Curtii Constitutionale, sa lase decizia la latitudinea sa. De ce a avut nevoie parlamentul de o asemenea hotarare stranie? O hotarare care spune, in esenta, ca in toate cazurile care contrazic vointa parlamentului, parlamentul este singur abilitat sa decida cum va trata „cazurile”.
Pe sleau spus, parlamentul si-a votat atat dreptul de a face ce vrea, cat si privilegiul de a schimba regulile jocului din mers. E o hotarare care probeaza inca o data arbitrarul, voluntarismul si autoritarismul acestui parlament. De cezarismul presedintelui se mai auzise; de cezarismul guvernului, de asemenea. I-a revenit acestui parlament cinstea indoielnica de a ilustra „cezarismul parlamentului”.
Cum s-a ajuns aici? Totul se trage din cateva vicii disparate, care in aceasta criza politica au ajuns sa faca sistem. In primul rand, Constitutia. Constitutia Romaniei a fost rau intocmita de constitutionalisti, plat comentata de juristi si, prin conjugarea lucrului rau facut cu lipsa de imaginatie juridica, se dovedeste incapabila sa ofere solutii.
Ea ilustreaza perfect paradoxul lucrurilor de prisos: Constitutia are solutii cand situatia de fapt nu o cere si nu ofera solutii atunci cand situatia o pretinde. Pe scurt, Constitutia noastra e buna cand nu ai nevoie de ea si e inutilizabila cand ai.
In al doilea rand, componenta parlamentului. Cu exceptia PRM si UDMR, nici unul din partidele care fac astazi majoritatea parlamentara nu a intrat in parlament in nume propriu. Nici PNL, nici PD, nici PSD, nici PC nu au fost votate individual, ci in alianta: PNL·PD a fost votat ca D.A., iar PSD·PUR a fost votat ca USD.
PNL, PD, PLD, PSD si PUR (alias PC) nu au nicio realitate electorala independenta: au ajuns in parlament travestite. Din aceste motive, electoratul a fost inselat de doua ori: o data prin faptul ca are in parlament ce nu a votat; a doua oara pentru ca formulele politice pe care le-a agreat functioneaza amestecat, devalmas si in contra formulelor ideologice sustinute in campania electorala.
In al treilea rand, acapararea puterii. Parlamentul actual pare hotarat sa scape de orice instanta i-ar putea cenzura deciziile. E deja evidenta tendinta acestuia de a se substitui Curtii Constitutionale. In momentul de fata, puterea parlamentului este discretionara in mai multe feluri.
1) Deciziile pe care le ia nu sunt moderate (altfel spus, nu exista o limita liber consimtita a ceea ce poate legifera ori hotari pentru a-si intari puterea).
2) Nu exista vreo putere in stat sau institutie care sa ii echilibreze puterea. Sunt mai multe argumente in sprijinul acestei afirmatii: (a) parlamentul, practic, nu poate fi dizolvat (nu e vorba de a-l desfiinta, cum speculeaza interesat parlamentarii care s-ar dori etern in functie); (b) nimeni, de fapt, nu il controleaza; (c) nimeni nu ii poate anula deciziile (hotararile oricum nu ii pot fi contestate, nici macar de Curtea Constitutionala); (d) nimeni nu poate pune in discutie legile pe care actuala majoritate le vrea.
In al patrulea rand, perseverenta in rau. Intrucat Curtea Constitutionala a stabilit ca presedin-tele nu a incalcat Constitutia, rezulta ca suspendarea s-a facut fara niciun motiv. Argument: demiterea presedintelui de catre parlament pe motiv de lupta politica e nonconstitutionala, deoarece constitutionala e doar demiterea acestuia pentru incalcari grave ale Constitutiei; or, Curtea Constitutionala a dat aviz negativ acestei acuzatii; ergo, parlamentul a suspendat seful statului in mod neconstitutional (pohta ce-a pohtit).
Concluzie. In momentul de fata, deciziile parlamentului au transformat o situatie de criza politica intr-o lovitura de forta autoritara, care forteaza Constitutia. Puterea discretionara este acum a parlamentului, iar modul in care parlamentarii majoritari administreaza aceasta putere discretionara e lipsit de moderatie.