Mircea Cărtărescu: "Am avut plăcerea să revăd ieri la televizor faimosul film din 1976 al lui George Roy Hill, film cunoscut la noi sub numele „Cacealmaua”, deşi e limpede că „The Sting” s-ar traduce cel mai bine prin „Ţeapa”."
Într-o scenă revelatoare, pe care nici n-o băgasem în seamă când mai văzusem filmul (ca să vezi în ce măsură depind percepţiile noastre de context), Paul Newman, un escroc cu mare experienţă, i se destăinuie mai tânărului Robert Redford. Îi spune că se plictisise să opereze în Chicago, pentru că acolo corupţia devenise atât de mare, cuprinzând poliţia, politicienii şi afaceriştii, încât nu mai exista nicio graniţă între lumea interlopă şi lumea care trăia legal. Ce plăcere să mai aibă el, dornic cum era de o continuă joacă cu focul, dacă să fii escroc ajunsese să însemne, pur şi simplu, să fii un cetăţean normal?
Aici am ajuns şi noi”, mi-am zis cu voce tare. Ticăloşii, escrocii, interlopii s-au înmulţit atât de mult şi au pătruns în atâtea locuri în lumea românească (politică, afaceri, justiţie, jurnalism, televiziuni, până şi cultură şi arte), încât corupţia a devenit sistem, iar escrocul - personajul tipic şi comun al jocului puterii. E mai uşor azi, în oricare dintre aceste domenii, să faci liste cu cei cinstiţi decât nesfârşite pomelnice cu cei răi, cei cinici, cei fără conştiinţă care domină tot ce poate fi dominat în lumea de azi. Auzi tot mai des, când se mai întâmplă ca vreunul dintre ei să fie dat afară: „Şi de unde-or să aducă altul cinstit în locul lui? Cel care-o să vină are toate şansele să fie încă şi mai rău”. Auzim, tot aşa, că n-ai de unde să găseşti poliţişti sau magistraţi cinstiţi, că degeaba ai rade jumătate din justiţie, degeaba ai băga la puşcărie jumătate dintre afaceriştii corupţi, degeaba ai face orice: te poţi da şi cu fundul de pământ, că omul nostru, aşa cum e el, va face tot ce ştie mai bine. Iar ce ştie el mai bine este să fure. La toate nivelurile, prin toate mijloacele, cu toate complicităţile. De la un fir de ceapă până la o bucată de ţară. Demnitari şi politicieni cu funcţii de mare răspundere, unii dintre ei cu doctorate, profesori universitari ei înşişi, fură, pur şi simplu, ca-n codru, când nu fac şi altele mai rele. Spuneam altădată: „Orice-am zice despre Băsescu, măcar un merit tot trebuie să-i recunoaştem: că ne-a scăpat de coşmarul de-a fi fost guvernaţi de Năstase”. Unde sunt astăzi ţepele lui, că tot vorbeam de ţepe? Şi cum ar fi putut fi România mai coruptă sub Năstase decât se dovedeşte zi de zi şi ceas de ceas în ziua de azi?
Ar fi numit Năstase, din PSD-ul lui, în conducerea Ministerului Agriculturii, un individ mai îngrozitor decât Costel Iancu, provenit din PDL? Cazul este strigător la cer, e mai mult decât credeam că poate produce până şi ţara lui Eugen Ionescu. Un pur interlop, care răpeşte, torturează şi umileşte oameni, care răspândeşte teroare la Craiova - director general al Îmbunătăţirilor Funciare? Numit prin protocolul PSD-PDL? Câţi alţi indivizi ca acesta au mai fost numiţi cu aceeaşi ocazie? Câţi mai provin din clanurile de infractori, infractori ei înşişi cu asupra de măsură?
La Iaşi, un nou scandal, implicând orgii cu minore ale altor înalţi demnitari, completează şi el tabloul unei ţări demne de Caligula şi Heliogabalus. Echivalenţi culturali ai lumii interlope, foşti lingăi ai dictaturii comuniste ca Vadim şi Păunescu sunt, pe de altă parte, trimişi să ne reprezinte la Uniunea Europeană... Aferim politicieni, aferim europeni!
Am spus-o de nenumărate ori: partidele fără doctrină, partidele clientelare gen PSD şi PDL, sunt ade văraţi magneţi pentru oportunişti şi lichele. Actuala alianţă nu doar că a atins deja culmea corupţiei la care ne puteam aştepta în 2004 de la o eventuală eră Năstase, dar are şansa să înalţe fărădelegea pe culmi de unde termopanele, ouăle şi mătuşa acestui model depăşit de corupţie se văd mititele ca din avion. Căci intrăm într-o epocă de violenţă fizică, în care legea o va face o nouă generaţie de infractori, diseminaţi carcinomic în toate straturile societăţii. Vine scadenţa pentru pasivitatea de douăzeci de ani încoace a poliţiei, pentru nulitatea învăţământului ca instrument de educaţie morală, pentru dezmăţul kitsch de la emisiunile de divertisment, pentru becalizarea şi manelizarea populaţiei. Un nou tip uman, al amatorului de plăceri vulgare pentru care ar călca peste cadavrul maică-si, a răsărit din laboratorul sulfuros al vieţii româneşti de după Revoluţie. Curând, România se va bulgariza, vom asista în mediul politic şi cel de afaceri la răpiri, reglări de conturi şi ucideri comandate de care credeam altădată că vom fi scutiţi în virtutea clişeului că „românul e o fiinţă paşnică şi potolită”. Ce plictisite trebuie să fie, şi la noi, scursurile societăţii, reduse la statutul de cetăţeni normali...