SORIN IONIŢĂ: "Carevasăzică, este oficial: PSD şi PNL vor forma împreună viitorul guvern, iar ceea ce îi uneşte, după îndelungi căutări, este celebra cotă unică de impozitare".
Îi leagă pe ei mai multe, nu-i vorbă: începând cu manevrele parlamentare pentru a bloca anchetele judiciare în cazurile de mare corupţie, până la încercările manu forte de a încăleca societatea civilă; începând de la casa RAAPPS în care dl. Geoană este tolerat ilegal de patru ani, vreme în care tot promite s-o elibereze (atunci când va găsi altceva convenabil, lucru care se vede că nu s-a întâmplat încă, dar mai caută), până la electoratul din ce în ce mai sărac şi rural al PNL (cu câteva excepţii, partidul a cam abandonat primăriile de mari municipii). Dar astea sunt lucruri care se discută în spatele uşilor închise. Pentru uz public, era nevoie de un ineluş oficial de logodnă, iar cavalerul de onoare Hrebenciuc l-a găsit: politica fiscală de tip liberal. Ce onoare neaşteptată deci pe aceia care, precum subsemnatul, au susţinut încă de prin 2003 introducerea cotei unice, la vremea când asta părea o utopie, iar aripa dură a social-democraţilor trecea cu tractorul peste bietul ministru de finanţe Tănăsescu, care îndrăznise şi el să deschidă vorba. Vor urma nişte viraje spectaculoase prin presă, unde armata de comentatori cripto-PSD va începe de mâine să laude ce a înjurat până ieri, cu aplomb şi forţă de convingere la fel de mari.
Câţiva lideri sindicali care există mai mult în spaţiul virtual decât în cel real, recitând pe la televiziuni nonsensuri memorate din broşurile primite de la colegii din Vest în timpul seminarelor de asistenţă tehnică pentru „partenerii sociali“, vor descoperi brusc adevărul elementar că abandonarea cotei unice înseamnă mărirea impozitului pe salarii, iar asta nu e ceva cu care să te prezinţi rânjind în faţa poporului. Dl. Severin va fi trimis la Bruxelles să-i ducă cu vorba pe tovarăşii de internaţională socialistă ai PSD, care, împreună cu militanţii sociali occidentali, fac presiuni permanente asupra ţărilor din Est să-şi crească fiscalitatea şi să-şi frâneze creşterea economică, că prea sunt competitive şi le fură toată industria. Ceea ce, la drept vorbind, ar fi lucrul cel mai folositor pe care l-ar putea face dl. Severin pe moment.
Mă întreb cum se va plia la noua realitate politică dl. Ion Iliescu, inamicul neîmpăcat al cotei unice. O va vira şi el la dreapta? Nu că ar fi prima oară când fostul preşedinte îşi calcă machiavelic pe principii. Dar s-ar putea ca situaţia, paradoxal, chiar să-i convină. După ce-şi duce din nou partidul la putere, îşi poate permite să se retragă într-o opoziţie pur retorică şi fără consecinţe faţă de „anumite excese“ ale guvernului pe care îl patronează din umbră, ca pe vremea lui Năstase. De aia nu mai poate dl. prim-ministru-în-aşteptare Geoană, ce să zic: a suferit el abuzuri verbale şi mai mari.
Sau, cine ştie, Iliescu va descoperi deodată că în condiţiile actuale din România cota unică serveşte foarte bine agenda de stânga, lucru absolut real. E la mintea cocoşului că nu doar marile averi la noi, dar chiar cele medii şi moderate se obţin din alte surse decât salariul pe cartea de muncă, surse absolut legale: firme, investiţii, imobiliare etc. La o leafă oficială de 5.000 de euro pe lună, cum există oricum doar câteva sute în România, îţi trebuie două decenii ca să strângi un milion, economisind la sânge (un milion de euro, cam cât face apartamentul din Primăverii luat de Iliescu de la stat în 1996). Or, uitaţi-vă în jur ce de lume are active depăşind acest plafon, adunate în doar câţiva ani. Cu alte cuvinte, o lăcustă capitalistă nesătulă, de felul celor pe care le combate cu vermorelul fiscal dl. Iliescu, are nevoie de o viaţă de muncă pentru a obţine ce a câştigat d-lui, un socialist moralist, printr-o semnătură. Zău dacă nu-ţi vine să laşi totul baltă la un moment dat şi să te faci om de stânga.
Cruciada permanentă a PSD pentru impunerea la sânge a „salariilor mari“ loveşte ca atare o masă de lefegii, în general profesionişti şi tineri, cu salarii, e drept, bune, dar fără alte surse de venit: muncesc prea mult ca să aibă timp de alte învârteli şi nici n-au avut noroc să moştenească de la bunica terenuri prin Baloteşti. E absurd să faci o fixaţie ideologică pe aceşti oameni cu salarii peste medie, dar venituri totale sub media populaţiei urbane active. A ne întoarce la situaţia din 2004, când munca lor era impozitată spre 40% în vreme ce dividendele, rentele, chiriile etc. erau menţinute discret la 5% sau mai puţin, iar tranzacţiile imobiliare la 0%, mi se pare o mare ipocrizie din partea unora care se declară preocupaţi de echitate socială.
Dar ne-am scăpat la vorbe mari, gen echitate socială; e momentul să ne oprim, că râde lumea de noi, în frunte aripa matrimonială a social-democraţilor. Căsătoria lor cu liberalii fiind aranjată, mai rămâne doar să aşteptăm petrecerea de burlaci cu striptease bugetar în campania electorală din toamnă.