Horia-Roman Patapievici: "Saptamana trecuta am promis ca voi examina falsitatea formulei "intelectualii lui Basescu" si reaua ei credinta".
Traian Basescu este un om politic. Din 2004 este presedinte al Romaniei. Daca omul politic Traian Basescu „are intelectuali”, inseamna ca fie ideologic, fie clientelar exista intelectuali care, platiti ori voluntar, ii slujesc interesele.
Daca presedintele Traian Basescu ar avea intelectuali, asta ar insemna fie ca acestia sunt adeptii puterii personale a presedintelui, fie ca sunt profitorii privilegiilor asociate cu institutia presedintiei.
Or, niciunul dintre intelectualii socotiti a fi „ai lui Basescu” nu este nici sustinatorul ideologic, nici clientul acestuia. Iata argumentul, condensat. Ca sa fie clienti ar trebui sa existe beneficii. Or, nu exista beneficii. Ca sa fie sustinatori ideologici, ar trebui sa existe atat o ideologie, cat si un angajament public in favoarea acesteia. Or, nu exista niciuna, nici cealalta. Sa le luam pe rand.
Sunt doua situatii respingatoare din punct de vedere moral: cea de client platit si cea de adulator al puterii. In sens pecuniar, numai Gigi Becali „are” intelectuali. I-a platit, iar acestia il servesc public. Insa niciunul dintre „intelectualii lui Basescu” nu a fost platit de acesta pentru ca vreunul dintre ei sa adopte public pozitiile pe care le-au adoptat.
Aici, argumentul onoarei, desi bazat doar pe conduita trecuta a persoanei si pe increderea in comportamentul ei viitor, este esential. Daca el este nesocotit, inseamna ca se poate afirma orice despre oricine. Dar atunci si cei care acuza se preteaza replicii ca si ei sustin ce sustin pentru ca sunt platiti.
Acuzatia de client nu poate fi facuta in mod onorabil decat pe baza unor dovezi ori a unor argumente rezonabile. De pilda, afirmatia ca eu as fi „intelectualul lui Basescu” pentru ca presedintele m-a numit la ICR este implauzibila din trei motive: pentru ca trecutul meu nu e de om servil; pentru ca nu sustin dupa numirea mea la ICR decat pozitii care sunt in deplin acord cu luari de pozitie anterioare numirii mele; in fine, pentru ca niciodata nu m-am luptat pentru dobandirea vreunei functii publice, iar pe cele pe care le-am avut le-am ilustrat cu onestitate, in spiritul serviciului public (contrariul ar trebui dovedit).
Dar, dincolo de cele trei argumente de implauzabilitate, afirmatia ca as fi intelectualul cuiva este falsa pentru ca asa declar eu public ca este, ceea ce inseamna ca imi joc onoarea pe adevarul afirmatiei ca este falsa.
Acum, implicatia de sustinere ideologica. Nu exista o ideologie a omului politic Traian Basescu. Daca ar exista, ar putea fi formulata. Or, nimeni nu a facut-o pana acum. Dar sa presupunem ca ar exista. Atunci care ar fi ideologia la care adera „intelectualii lui Basescu”?
Daca aceasta ar fi ideologia partidului PD (din care Traian Basescu a facut parte si cu care s-a identificat), ar starni ilaritate afirmatia ca, de pilda, Gabriel Liiceanu este adeptul ideologic al PD-ului; daca ar fi o ideologie proprie doar lui Traian Basescu, ar trebui mai intai ca cineva sa spuna in ce ar consta aceasta.
Daca se va spune ca ideologia proprie lui Traian Basescu este „cezarismul” si „anti-democratismul”, asa cum au facut-o Adrian Severin ori Renate Weber, atunci va trebui sa se demonstreze in mod convingator ca afirmatiile lui Traian Basescu chiar sunt antidemocratice si ca actiunile sale sunt cu adevarat indreptate impotriva democratiei.
Aceasta demonstratie nu a fost facuta decat la nivel de proces de intentie. Astfel, Adrian Severin, care odinioara ne-a demonstrat ca Basescu e rau pentru ca e tatar, acum ne someaza sa credem, cam in acelasi fel, ca Basescu e antidemocrat pentru ca face lucruri pe care el, Adrian Severin, le dezaproba din punctul de vedere al PSD-ului?
Oricum am lua-o, cu argumente fie etnic-rasiste (Basescu e tatar), fie ideologice (Basescu e antidemocrat), procedeul e moralmente jalnic si consta din aplicarea interesata a unui stigmat.
Alt exemplu. Renate Weber, ca sa demonstreze ca actiunile presedintelui sunt nocive chiar si atunci cand par bune, argumenteaza ca in adancul sufletului sau Traian Basescu nu crede ce spune, ori face ce face cu alte intentii decat cele pe care le declara: altfel spus, suntem indemnati sa nu credem intr-un act public (de pilda, condamnarea comunismului) in numele credintei in ceea ce Renate Weber stie, anume ca omul politic Traian Basescu are ganduri ascunse. Ambele moduri de a argumenta sunt bazate pe proces de intentie.
Or, adevarul bunului simt este acesta: daca omul politic Traian Basescu are o ideologie ascunsa, ea trebuie sa transpara cumva din afirmatiile sale fie publice, fie private; ori din actiunile sale, fie publice, fie private.
Daca dovada acestui lucru nu poate fi facuta cu un grad rezonabil de probabilitate, atunci aceasta ideologie ascunsa nu exista, iar procedeul de a formula judecati de condamnare in baza acuzatiei ca exista intentii malefice ascunse trebuie tratat drept ceea ce e? O frauda deopotriva morala si intelectuala.
Acelasi argument poate fi dezvoltat impotriva afirmatiei ca intelectualii sunt adeptii puterii personale a presedintelui. Ar fi trebuit sa existe o afirmatie publica a acestui sprijin, iar daca nu exista, atunci trebuie sa fie vorba de o conspiratie. Dar atunci afirmatia care ar trebui facuta nu este aceea ca presedintele e autoritar in cadrul institutional actual?
Pentru ca nu poate, chiar daca ar dori-o (presedintele Romaniei are mai putina putere executiva decat orice ministru al guvernului)?, ci aceea ca presedintele pregateste o lovitura de stat, afirmatie pe care nici macar cei mai fantasti dintre acuzatorii sai nu au indraznit sa o faca.
Asadar, expresia „intelectualii lui Basescu”, din punct de vedere ideologic, nu are acoperire nici in fapte, nici in vorbe. Ce este, atunci? Este o arma de lupta, prin care cei care o folosesc cauta sa ii delegitimeze public pe intelectualii care s-au pronuntat impotriva suspendarii presedintelui, stigmatizandu-i ca „antidemocrati”.
Deoarece in democratie nu exista pacat mai mare decat sa nu crezi in ea, formula-stigmat „intelectualii lui Basescu” cauta sa convinga opinia publica, uzand de fals si rea-credinta, ca intelectualii cu pricina nu sunt democrati.
Saptamana viitoare voi incerca sa explic de ce a primit presedintele Basescu sprijinul intelectualilor.