Rusia şi-a restabilit „sfera de influenţă în Europa“, iar statele membre NATO sunt libere să îşi şantajeze partenerii.
Aceste două „semnale periculoase“ au fost transmise chiar de la summitul Alianţei de săptămâna trecută, apreciază, în cotidianul britanic „The Guardian“, fostul ministru de externe danez Uffe Ellemann-Jensen.
Primul semnal a fost transmis atunci când Ucrainei şi Georgiei li s-a refuzat includerea în Planul de acţiune pentru aderare (MAP). Câteva mari puteri europene, în fruntea cărora s-au aflat Germania şi Franţa, au spus „nu“ celor două foste republici sovietice, deşi participarea lor la MAP era susţinută puternic de Statele Unite, reaminteş te Ellemann-Jensen. Al doilea semnal a prins contur în momentul în care Grecia s-a opus cu succes aderării la NATO a Macedoniei, din cauza disputei privind numele acestei ţări. Potrivit fostului şef al diplomaţiei daneze, poziţia Greciei demonstrează că aceasta nu are deloc încredere în aliaţii săi din cadrul Organizaţiei Tratatului Nord-Atlantic. Cu Macedonia în NATO, orice politică riscantă, de natură să pună în pericol stabilitatea regională, ar fi fost stopată de la bun început, explică sursa citată. „Istoria ameninţă să se întoarcă“ Problema cu Ucraina şi Georgia este însă mult mai gravă decât blocarea aderării Macedoniei de către Grecia. Kremlinul a descoperit că, dacă se comportă ca un copil răsfăţat, obţine şi rezultate, adică dreptul de a influenţa viitorul fostelor republici sovietice, apreciază Uffe Ellemann-Jensen.
Cu alte cuvinte, Rusiei i s-a permis să îşi reinstaureze „sfera de influenţă“, un concept ce ar fi trebuit înlocuit de acela al „Europei întregi şi libere“, pe care Uniunea Europeană părea să-l fi adoptat după căderea comunismului. „Dar nu: anul 1989 nu a reprezentat sfârşitul istoriei. Istoria ameninţă să se întoarcă“, susţine fostul ministru de externe al Danemarcei.
În opinia sa, NATO ar trebui să fie un far călăuzitor pentru acele ţări angajate în lupta pentru libertate şi democraţie, dar summitul de la Bucureşti sugerează faptul că „farul a fost stins“, conchide Ellemann-Jensen.