CRONICA DE SPECIALIST.
Recunosc ca acesta este primul concert pe care l-am ascultat live la Sala Palatului, de cand a inceput Festivalul Enescu (mare parte din celelalte au fost deliciul plimbarilor cu fiul meu prin parc, cu radioul la ureche).
Asa incat asteptarile erau foarte mari: Orchestra Filarmonicii „Arturo Toscanini”, despre care citisem ca este cotata una dintre cele mai bune orchestre ale momentului si dirijorul Emmanuel Krivine, actualul director muzical al Orchestrei Filarmonicii din Luxemburg, cu o cariera ce l-a purtat la pupitrul unor ansambluri precum filarmonicile din Berlin, Londra sau Concertgebouw din Amsterdam.
Eram curioasa de asemenea cum va suna in nou amenajata sonorizare a Salii Palatului un program cel putin incitant: Suita „Seherazada” de Nikolai Rimski Korsakov si Simfonia a II-a de Johannes Brahms, ambele, opusuri celebre, si de aceea poate, mai pretentioase in interpretare.
Si ce am auzit? Seherazada Orchestrei Filarmonicii „Arturo Toscanini” (infiintata in 2002 de Fundatia Arturo Toscanini, cu sediul la Parma, orasul natal al celebrului dirijor italian) mi-e teama ca ar fi fost ucisa de sahul Sahriar dupa prima noapte de povesti; atacuri neconvingatoare, in unele momente dificultati de a mentine tempo-ul cerut de dirijor, interventii solistice, in special la violoncel, fara relief.
Situatia a fost salvata de remarcabila partida de alamuri, pe care am apreciat-o cu atat mai mult, cu cat de obicei, instrumentele de suflat sunt cuiul lui Pepelea intr-un ansamblu simfonic.
Concertmaestru, interpret al binecunoscutelor interventii solistice, a fost o violonista care parea uneori o Seherazada blonda si de altfel, foarte decorativa, ce s-a achitat cu corectitudine, insa cam atat, de obligatiile sale.
Sunetul acestei orchestre este unul frumos - Seherazada a avut un glas bun insa nu a stiut sa-l convinga pe Sahriar. Pacat, pentru ca asteptarile erau foarte mari…
Dupa pauza, orchestra a revenit pe scena pentru Simfonia a II-a de Johannes Brahms. Fata de suita lui Nikolai Rimski Korsakov, care solicita o mare finete si individualizare a fiecarei partide din orchestra in parte (nu degeaba Rimski Korsakov este cunoscut ca unul dintre cei mai mari „coloristi” din istoria muzicii), lucrarea lui Johannes Brahms pune mai mult accent pe tutti-uri si pe constructia melodica, ceea ce a convenit mai mult Orchestrei Filarmonicii „Toscanini” care a realizat o versiune in spiritul partiturii, fara insa a straluci in subtilitati, o versiune putin cam scolareasca, dupa gustul meu.
Nu as spune ca dirijorul Emmanuel Krivine nu a avut intentia de a ne oferi cu mai mult in seara zilei de 11 septembrie. Insa probabil ca a avut de luptat cu o partitura poate insuficient stapanita de orchestra si stiti cum e, cand nu cunosti exact ce ai de spus, este destul de greu sa vrei sa spui intr-un anume fel. Important este sa nu te balbai…
As vrea sa spun ca stiu foarte bine cat este de greu sa apari pe o scena si sa atingi standardele ametitoare la care a ajuns arta interpretativa contemporana, asa incat sper ca Orchestra Filarmonicii „Arturo Toscanini” a avut doar o zi mai putin buna.
In orice caz, recunosc ca tutti-urile orchestrei mi-au strecurat fiori pe sira spinarii si ca au sunat remarcabil in noua acustica a Salii Palatului.
In rest, publicul romanesc nu se dezminte: practic pe tot parcursul interpretarii suitei Seherazada s-au auzit usi pocnite si scaune scartaite de cei care intarziasera, ceea ce a l-a si determinat pe Krivine sa reia inceputul partii a IV-a, dupa o privire ucigatoare adresata unui spectator galagios.
Totusi, poate ca si publicul a avut circumstante atenuate: concertul a fost mutat de la ora 19,30 la ora 19,00 si poate nu toata lumea a stiut de aceasta schimbare operata in program in urma cu cateva zile.
Si daca concertul in sine nu m-a incantat, m-a bucurat insa foarte mult sa vad in sala multi oameni tineri, imbracati in stilul office si probabil plecati in tromba de la birou ca sa prinda un concert pe care il savurau cu vizibila satisfactie.
Asa ca dincolo de nuante mai subtile pe care un specialist le poate sesiza, ramane Marea Muzica ce, iata, este gustata de generatia Romaniei ce vine si de la care toti asteptam atat mult.
AICI, mai multe informatii despre "Festivalul George Enescu".