„Dacă Europa poate muri, va fi din cauza lipsei de reacţie. Ca şi Giuseppe Conte, nu vreau minimumul comun. Momentul e istoric: Franţa se va bate pentru o Europă a solidarităţii, a suveranităţii şi a viitorului”, a declarat Macron extrem d erevoltat.

Este Franţa macronistă, la urma-urmei, care a înţeles ce vânt bate dinspre Berlin şi dinspre ceea ce odată se numea Benelux. Franţa pare pregătită, împreună cu Italia şi Spania, dar şi Portugalia să constituie o axă revendicativă, care s-o pună în situaţia să decidă repede asupra celor ce trebuie făcute. Fiindcă inclusiv geopolitica se schimbă din pricina răspândirii coronavirusului.

Copilul teribil al Europei continuă: „Uniunea Europeană, zona euro, se reduc doar la o instituţie monetară şi la un conglomerat de reguli care să permită fiecărui Stat să acţioneze pe cont propriu? Sau se acţionează împreună pentru a finanţa cheltuielile noastre, nevoile noastre în această criză vitală? Vreau o alegere deplină spre solidaritate!”.

„Verzii” germani contestă linia adoptată de Berlin şi îndreaptă degetul spre Angela Merkel: „Cu grosolanul său Nein pentru eurobonduri, guvernul german calcă în picioare ideea europeană”, spune europarlametarul Sven Giegold. Die Zeit continuă să pună paie pe foc: „Fără acordul proiectului european rapid, foarte curând nu va mai rămâne nimic din Uniune.

Mesajul Ursulei von der Leyen, evident că n-a venit, notează Insideover. Această criză dezvăluie slăbiciunea fundamentală a Europei, mai ales a uniunii monetare europene. Rămânerea pe baricade a pandemiei cere măsuri coercitive care fac în aşa fel ca economia să se blocheze. Pentru a evita un colaps economic complet, sunt necesare planuri de salvare guvernamentale”.  Se va destrăma sau nu Europa? Pentru că la cum evoluează lucrurile numai de unitate nu-i vorba…