Pe una din clădirile celui mai dur penitenciar din România au fost amenajate opt colivii metalice în care sunt scoși zilnic la aer, câte o oră, deținuții cei mai violenți în opinia gardienilor. Acest sector nu există în acte, iar conducerea închisorii nu recunoaște existența sa. Însă, Secția E9 – Grad Sporit de Pericol (GSR) este menționată în rapoartele de monitorizare a două ONGuri, dar și în reclamațiile foștilor deținuți
Unul din cazurile dificile tratate în ultimul an la Spitalul Obregia din Capitală, unitate de bolnavi psihici, este Cristi Chira, deținut eliberat în 2014 de la Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu. Înainte să ajungă la spital a fost găzduit, timp de aproape doi ani, într- un spațiu care, teoretic și legal, nu există. Ca deținut al închisorii din Giurgiu, era scos zilnic încătușat, timp de o oră, într-o colivie de metal, cușcă zoo - spune el, montată pe acoperișul unității de detenție. În restul de 23 de ore trebuia să se ferească de colegul de temniță, un schizofrenic incontrolabil.
Lovituri cu ranga în cap pentru protejarea vieții
De altfel, spune fostul condamnat, Chira a fost eliberat anul acesta, a avut nevoie de tratament la Spitalul Obregia după ce a primit două lovituri de rangă în cap de la coleg.
Nu a fost niciodată un sfânt! În plus, pe perioada încarcerării, nu îi era frică să facă denunțuri împotriva gardienilor. Așa că a fost pedepsit, a fost mutat în secția denumită Grad Sporit de Risc (GSR), pe care conducerea închisorii din Giurgiu se ferește s-o recunoască pentru că nu este prevăzută în legislație.
Normele legislative impun împărțirea condamnaților, în funcție de pedeapsă și comporatamentul din pușcărie, în următoarele regimuri de executare a pedepsei: deschis, semideschis, închis și de maximă siguranță.
„GSR-ul este pedeapsă în cadrul pedepsei, o formă de izolare perpetuă asimilită cu tortura de Comitetul pentru Prevenirea Torturii”, spune Eugen Chiracu, preșe dintele Asociației pentru Drepturile Omului și Persoanelor Private de Libertate (ADOPPL). În Secția E9 a închisorii este amenajat GSR-ul sau Risc Sporit de Pericol (RSP). Conducerea penitenciarului spune că acest sector este necesar pentru a proteja viața gardienilor, dar și a restului deținuților. „Se întreprind toată măsurile legale necesare care să prevină săvârșirea de noi infracțiuni, să fie împiedicată sustragerea deținuților de la executarea pedepselor privative de libertate, precum și pentru protejarea vieții acestora, a personalului locului de deținere și a oricăror alte persoane”, ne-a transmis Cristi Stănic, comandantul pușcăriei din Giurgiu.
ONG-urile au descoperit, însă, cazuri de deținuți cazați la GSR și catalogați ca periculoși doar pentru faptul că își învățau colegii cum să facă o cerere sau o reclamație.
Eugen Chiracu susține in transigent că secția E9 și temnițele-zoo de pe penitenciar trebuie desființate.
„Secția trebuie desfi ințată, este un pericol pentru societate”
Deținuții sunt băgați în aceste cuști zoo de pe acoperiș pentru că, legal, fiecare condamnat trebuie scos la aer, zilnic, câte o oră. Tradițional, fiecare pușcăriaș este scos la aer în curtea unității.
FOTO: Legea impune scoatarea deținuților la aer în curțile pușcăriilor, condamnații de la GSR sunt ținuți în colivii pe acoperiș
„Sunt niște cuști de animale unde sunt scoși la aer din celule, în ora prevăzută de lege, deținuții. Sunt introduși câte unul sau mai mulți în aceste temnițe”, reclamă Chiracu. „Este unul dintre locurile terifiante, îți rămâne pe retină. Nu știu de ce nu sunt desființate. Este o formă de tortură, conform tratelor internaționale, care îi face pe condamnați să devină și mai răi, să-și dorească să se răzbune când vor ieși, și se vor răzbuna pe societate, poate fi oricare dintre noi victimă”, mai atrage atenția ONG-istul.
„Am fost umilit”
Numai din câteva vorbe schimbate cu Cristi Chira, fostul deținut de la Giurgiu, se poate deduce frustarea și nervozitatea cu care a ieșit din penitenciar. „Normal că sunt revoltat de modul cum am fost tratat. Am fost considerat un animal, m-am simțit ca un an animal ținut în cușcă. M-am simțit torturat și umilit”, spune acesta, confirmând în parte supozițiile lui Chiracu.
Am solicitat conducerii Penitenciarului Giurgiu, Administrației Naționale a Penitenciarelor (ANP) și Ministerului Justiției să ne permită să vedem cuștile zoo de pe închisoarea din Sudul țării. Am fost refuzați. Am fost asigurați însă de Cristi Stănică, directorul Penitenciarului Giurgiu, că „pedepsele și măsurile privative de libertate se execută în condiții care să asigure respectarea demnității umane, fiind interzise supunerea la tortură, la tratamente inumane sau degradante, ori la alte rele tratamente”.
Peisajul secret de pe acoperiș
Același Cristi Chira, condamnat la 12 ani pentru o tâlhărie și eliberat anul trecut, a fost de acord să ne descrie ceea ce se ascunde pe acoperișul secției E9 de la Giurgiu. „Fiecare cușcă de pe acoperiș are în jur de șapte, opt metri pătrați. Ca înălțime este undeva la maximum trei metri pătrați”, începe acesta.
FOTO: În fi ecare celulă GSR se afl ă doar două paturi și un WC turcesc, în spatele ușilor securizate ale temnițelor
„Ca să vă explic mai exact cum arată: sunt ca niște cuști de leu, așa cum erau înainte în grădinile zoologice. Sunt opt cuști. În fiecare cușcă era introdus între un deținut și patru, cinci. Erau mai multe serii, de la 8 dimineața până pe la ora 4-5 după-amiază. Eram scoși în aceste cuști și pe timp de caniculă, de ger sau de ploaie”, descrie acesta „peisajul” secret de pe Penitenciarul Giurgiu. Relatarea este confirmată și de reprezentanții ONG-urilor.
Nici în celulele de la GSR, spațiul unde se petrec cele 23 de ore între „pauza” de temniță-zoo, nu arată mai bine. „Aici nu există pereți despărțitori între cameră și grupul sanitar, deținutul folosind WC-ul tip turcesc, fără nici o protecție a intimității. Mirosurile emanate de toaleta instalată în camera de detenție sunt insuportabile, ceea ce-i obligă pe deținuți să improvizeze din PET-uri de doi litri, umplute cu apă, un fel de capace pe care le pun deasupra găurilor de scurgere a fecalelor și urinei”, relatează membrii ADOPPL.
Poziția penitenciarului: GSR e maximă siguranță
Cât despre acuzațiile ONG-iste cum că GSR-ul este o secție în afara legii, conducerea Penitenciarului de la Giurgiu ne-a precizat, fără a pronunța GSR, că acest sector face parte din cel al condamnaților aflați într-un regim de maximă siguranță, unde intră atât cei cu pedepse mari, cât și cei care sunt agresivi în pușcărie. „Potrivit ar 34, alin 1 din Legea nr 254 din 19 iulie 2013, regimul de maximă siguranță se aplică inițial persoanelor condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață și persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 13 ani, precum și celor care prezintă risc pentru siguranța penitenciarului”, explică șeful pușcăriei, Cristi Stănică. În schimb, reprezentanții APADOR-CH contrazic aceste afirmații și stabilesc că GSRul este un sector disciplinar. „Procedura de clasificare a lor este secția „disciplinară” de la Penitenciarul Giurgiu”, au notat membrii ONG-ului într- un raport de inspecție al ADDOPL.
Prezentarea „periculoșilor”
● Reprezentanții ADOPPL și APADOR-CH au descoperit în puținele vizite la Giurgiu mulți deținuți care nu aveau ce să caute la GSR. „În secția E9 sau a-4-a, unde persoanele private de libertate cazate aici au un tratament cu totul și cu totul diferit de cel din restul penitenciarului, chiar și față de cei din E8 - secția de maximă siguranță. Deținuții nu lucrează, nu au programe educative/recreative, nu au acces la programele de reinserție socială”, a constatat ADOPPL
. ● Mai mult, Eugen Chiracu consideră că această secție este practic una de izolare, acest lucru fiind interzis. Acesta mai consideră că GSR a devenit locul în care conducerea Penitenciarului Giurgiu îi trimite chiar și pe condamnații care reclamă nereguli din pușcărie.
● În legătură cu aceste sesizări, comandantul închisorii susține că introducerea unui deținut la GSR nu este o pedeapsă. „Includerea deținuților în categoria celor care reprezintă risc pentru siguranța penitenciarului nu reprezintă o sancțiune disciplinară, ci consitituie o măsură administrativă de prevenție adoptată de administrația locului de deținere, în vederea menținerii unui climat de siguranță”, precizează Stănică.
● Cu toate acestea, întrun raport al APADOR-CHsunt menționate cazuri de condamnați trimiși la GSR, dar care nu erau periculoși, ci doar nu erau pe plac conducerii pușcării. Și în ADOPPL, în ultima monitorizare independentă de la Giurgiu, a găsit astfel de situații.