Asociația „21 Decembrie 1989” a depus, vineri, 6 septembrie, o plângere împotriva procurorilor militari ce au transformat într-o farsa judiciară dosarul Revoluției. „Tot acest rechizitoriu este, din pacate, și o spun cu un mare regret, o farsă judiciară”, ne-a declarat, la ieșirea din sediul Inspecției Judiciare, Teodor Mărieș, președintele asociației. De ce susține acest lucru am încercat să lămurim în interviul următor.

– EvZ: Care sunt ultimele noutăți și demersuri pe care le-ați făcut în dosarul Revoluției și de ce au fost necesare?

– Teodor Mărieș: În urma investigațiilor pe care le-am făcut în ultimele două luni de zile mi-am dat seama că rechizitoriul pe care l-a prezentat Augustin Lazăr, procuror general al României, la începutul lunii aprilie 2019, prin care anunța că dosarul Revoluției este finalizat și trimis în instanță, în realitate este un act profund nelegal. Îmi asum în totalitate ceea ce spun, motiv pentru care am contestat acest rechizitoriu la Înalta Curte în urmă cu două luni și am formulat acum la Inspecția Judiciară sesizare pentru săvârșirea mai multor abateri disciplinare ca urmare a încălcării grosolane a legii penale de către procurorii militari pe parcursul anchetei penale.

– Care sunt de fapt nelegalitățile sesizate de Asociație ?

– În primul rând aș începe cu numărul de volume anunțat cu mare emfază de către Augustin Lazăr în scopul de a obține, și din nou îmi asum ceea ce spun, un nou mandat din partea președintelui României Klaus Iohannis. Dosarul Revoluției, atunci când l-am preluat în urma deciziilor CEDO în urmă cu zece ani, avea aproximativ 1400 de volume. Brusc, numărul acestor volume a crescut la 3200, conform declarației publice a lui Augustin Lazăr. A venit firesc întrebarea: de unde așa un mare volum de lucru în condițiile în care noi, ca Asociație, știam că în acest dosar nu s-au mai prea făcut cercetări, cu excepția reaudierii formale a unor părți vătămate și a unui număr mic de martori. Din comoditate sau din alte motive oculte, procurorii militari au delegat chiar organelor de poliție din întrega țară să reaudieze părțile vătămate și urmași ai victimelor, paradoxul fiind acela că victimele s-au trezit din nou față în față cu organele de represiune din 1989, de data asta, acestea fiind îmbrăcate în haine de anchetator. Mi-au fost semnalate de membrii Asociației, dar și de alte victime, aceste aspecte, precizând ca s-au simțit extrem de umiliți să fie audiați de instituțiile de forță care leau ucis prietenii, i-au arestat și maltrat în decembrie 1989. Audiați de milițienii din decembrie

– Mai erau aceiași milițieni?

– Culmea este că în unele circi de poliție au fost găsiți oameni care la timpul respectiv lucrau exact în aceeași circă. Simplu fapt de a intra în aceeași circă pentru a fi audiat în calitate de parte vătămată acum, unde în 1989 fusesera bătuți, arestați și maltratați, a creat un sentiment profund de emoții negative persoanelor vătămate. E vorba de aproximativ 6500 de părți vătămate din întreaga țară, care nu au fost audiate de procurorii militari, ci de polițiști. Am încercat să aflăm de ce Augustin Lazar a supralicitat prin dublare aproape numărul real de volume ale Dosarului Revoluției. Răspunsul pe care îl avem trebuie să înceapă cu precizarea că o astfel de „supralicitare” este o gravă încălcare a legii. Singurul scop urmărit de acesta, împreună cu acoliții săi, procurorii militari Gheorghe Coșneanu și Pițu Cătălin Ranco, a avut evident un caracter ocult, și anume acela de a impresiona opinia publică, mass – media prezentă la conferința de presă, dar și factorii decidenți de la care acesta spera să obțină un nou mandat de procuror general. În faraonismul lor, atât Augustin Lazar, cât și cei doi acoliți ai săi, au crezut că dacă umflă numărul volumelor acesta poate fi un argument pe care ei îl credeau ca fiind și garanția obținerii unui nou mandat de Procuror General al României.

– De unde apar aceste volume în plus?

– Ne-am deplasat la Înalta Curte să studiem Dosarul Revoluției, care era anunțat că are peste 3.200 volume, constatînd cu stupoare că cei doi acoliți ai procurorului Lazăr au atașat nelegal dosarului trimis instanței de judecată alte 800 de dosare penale, din arhivă, care erau clasate, și care conform legii trebuie păstrate în arhiva parchetului, însumate aceste dosare aproape dublează numărul de volume. Mai mult, părțile vătămate din Asociația noastră m-au informat că cei doi procurori militari ar fi trimis la instanța de judecată și un dosar aflat în curs de urmărire penală, mai precis cel care privește evenimentele din Piața Palatului – Biblioteca Centrală Universitară, și care trebuia să stea pe biroul de lucru al procurorului Pițu Cătălin Ranco în vederea continuării efectuării urmăririi penale. Cu privire la acest dosar, este evident că nu are ce căuta la instanță și că odată trimis acolo procurorul anchetator a încălcat legea deoarece nu mai poate efectua urmărirea penală cât dosarul va sta la instanță. Îți spun clar faptul că legea procesual penală, dar și normele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii îl obligă pe procurorul de caz să efectueze într-un dosar penal cel puțin un act de urmărire penală pe lună. Ei l-au aruncat la Înalta Curte pentru a atinge cifra de 3.200 de volume anunțată de Lazăr. Acum să vă dau un exemplu din acele dosare clasate și trimise ilegal instanței: Dosarul Revoluției din Sibiu, de asemenea un dosar închis în 2010 după ce fusese restituit de instanță pentru completarea cercetării. Numai acest dosar are aproape 300 de volume și iata cum au înțeles cei trei procurori să sporească numărul de volume până la cel anunțat cu mare emfază de Lazăr. Dubla calitate a procurorului Coșneanu.

– Tot nu iese numărul de 3200 de volume.

– Tot nu iese, dar noi nu am reușit să aflăm totul. Dar părerea mea este că procurorii militari și mă refer în această fază doar la doi, șeful Secției Coșneanu și la singurul procuror care a semnat rechizitoriul, Pițu Cătălin, au măturat tot ce au avut la Parchetul Militar, le-au pus în grămada aceea mare care, din moment ce Lazăr a spus 3200, trebuia să facă musai acest număr. Apoi, le-au atașat complet nelegal la dosarul Revoluției. Credeți că Pițu Cătălin Ranco a făcut gratuit acest serviciu șefilor săi în frunte cu Augustin Lazăr? Cum nimic nu este gratis, acesta a fost cadorisit deja cu o funcție de conducere la Secția Militară din Parchetul General, și, din câte cunoaștem, dacă Lazar ar fi obținut al doilea mandat urma să primească o funcție și mai mare. Să revin la Dosarul Sibiu. Recent, colegii de acolo au făcut plângeri împotriva soluției de clasare. Victimele de la Sibiu au reacționat, aflând această informație, făcând plângeri către Secția Parchetelor Militare. Sunt foarte curios ce o să răspundă legat de Dosarul Sibiu care nu mai este în custodia lor, deși trebuia să rămână acolo din moment ce era clasat, și cum vor argumenta alipirea lui la dosarul mare al Revoluției. Doar aceste informații ar fi fost suficiente pentru a depune o plângere la Inspecția Judiciară împotriva celor doi procurori. Dar, mergem mai departe. În urmă cu câteva luni de zile, nu cunoșteam că Gheorghe Coșneanu a lucrat în dosar și nu avem numărul lucrărilor efectuate de acesta în Dosarul Revoluției. Recent, am aflat acest lucru și din arhiva asociației, unde se află Dosarul Revoluției în copie în baza deciziei CEDO, am constatat ca acesta a efectuat peste 660 de acte de urmărire penală, pentru ca, la data de 5 aprilie 2019, în calitate de Procuror Militar Șef să confirme rechizitoriul în cazul în care tot el efectuase și urmărirea penală. Prin încălcarea legii, el a cumulat doua funcții judiciare, respectiv cea de urmărire penală și cea de verificare a legalității și teminiciei urmăririi penale.

– El a centrat, el a dat cu capul…

Nașul lui Kovesi și accidentul lui Coldea

– Și nu pentru prima dată. Deși aveam multiple decizii CEDO, prin care Statul Român era obligat să continue cercetarea în Dosarul Revoluției, acest Gheorghe Coșneanu, în 2015, în calitate de Șef al Serviciului de urmărire penală împreună cu subordonații lui procurorii militari Claudiu Culea, Codruț Mihalache, Iulian Dinu și Tudor Marian, și la ordinul Șefului de-atunci al Secției Militare, nașul Ion Vasilache, au clasat total Dosarul Revoluției.

– Cine este nașul Ion Vasilache?

– Cum nu știți? Șeful de ceremonii din vii, și nu numai, cel care urma să-i fie naș, șefei supreme, Laura Kovesi, și care, în urma unui accident rutier, făcut de Florian Coldea, de la SRI, în București, când se întorcea băut de la o sindrofie împreună cu doamna Kovesi, a dispus clasarea cauzei, deși Coldea, beat criță, pe surse am aflat că a uitat să țină mâna pe volan. Încrengătura a fost de sus și până jos.

– Revenim la închiderea dosarului în 2015…

– La acel moment, am făcut sesizare la Inspecția Judiciară care i-a absolvit de vină. Neam dus la instanță, care a considerat că trebuie continuată cercetarea disciplinara de către Inspecția Judiciară pentru că i-a considerat vinovați de închiderea dosarului. Între timp, personal am adresat o plângere Procurorului General interimar Bogdan Licu, probabil omul predestinat să redeschidă ciclic Dosarele Revoluției. Adică să repare prostia făcută conștient de colegii de la Secția Parchetelor Militare. Procurorul General Interimar de atunci, Bogdan Licu, a rechemat dosarul care se afla în instanță pentru că peste 250 de urmași atacaseră la ICCJ rezoluția procurorilor militari de caz, asumându-și redeschiderea, ulterior confirmată de ICCJ. Dupa redeschidere, au fost numiți să lucreze în dosar alți procurori, și anume Cătălin Pițu de la Timișoara, Dan Mitrănescu, Virgiliu Istrate și alții. Aceștia au lucrat trei ani în dosar, iar acum aflăm că rechizitoriul a fost semnat de un singur procuror, Cătălin Pițu, pupilul lui Coșneanu.

Pierdut procurori de caz!

– Unde s-au pierdut ceilalți?

– Din investigațiile pe care leam făcut, am aflat că acei procurori nu au vrut să semneze rechizitoriul pe repede înainte. În aprilie, după ce s-a anunțat că dosarul este finalizat și trimis către ICCJ polițiștii de circă au continuat audierile. Deci, a fost o disperare a lui Augustin Lazăr de a ieși cu acest rechizitoriu. Cel puțin Mitrănescu și Istrate au refuzat să semneze sau nici nu au fost întrebați, încă nu mi-e clar. Tot pe surse, am aflat că acest rechizitoriu nici nu s-ar fi lucrat în Secția parchetelor Militare, ci într-o altă locație tocmai pentru a nu afla Mitrănescu și Istrate ce se întâmplă în dosar.

Victimele din perioada 14-22 decembrie, trimise la instanțele civile

– Deși avem multiple decizii CEDO, vorbim de acum de sute de cazuri, care spun clar că statul român este obligat să continue investigațiile și să stabilească vinovații și să dea satisfacție victimelor și națiunii române, pentru că este vorba de cel mai important eveniment din istoria recentă a României, procurorii militari își permit să batjocorească clasând toate faptele din perioada 16-22 decembrie. Nu știu de ce nu 14 decembrie, pentru că plângerea noastră e cu acea dată, deoarece noi nu am uitat Iașiul. Deci, toți criminalii au fost scutiți de vină, iar victimele care nu au fost puține, au fost în jur de 2000 de reținuți la București și Timișoara, câteva sute de morți și câteva sute de răniți. Pentru toate aceste victime, procurorii au indicat să se adreseze instanțelor civile pentru a obține daune materiale și morale. Împotriva deciziei CEDO care spune cu totul și cu totul altceva.

– De ce ar face acest procurorul Coșneanu lucrurile astea? – Din 2008 sunt 11 ani de complicități pentru a absolvi criminalii, cel puțin pe cei din perioada 14-22 decembrie, când toate instituțiile statului au acționat în comun împotriva demonstranților, atât la Timișoara, cât și la Sibiu, Cluj, București, Brașov, Constanța, Iași, Cugir, Lugoj, localități în care lumea s-a revoltat.

Ana Mureșan, fi nanțatoarea conspirației „securisto-teroriste”

– Din tot ce am studiat în ultima perioadă din dosarul Sibiu, pe care îl avem, pot să vă spun că diversiunea „teroriștiisecuriști” a început încă din dimineața de 22 decembrie, la Sibiu.

– Care a fost motivul?

– Alungarea lui Nicu Ceaușescu de acolo, determinarea lui să plece spre Bucuresti, pentru a prelua puterea. Ana Mureșan, ministrul Comerțului Interior, de atunci, a vorbit personal cu el la telefon. Ce nu a știut Nicu e că Ana Mureșan era în legătură cu gruparea pro-sovietică pe care a ajutat-o să facă bani, sub pretextul că ar dori să cumpere arme să îl răstoarne pe Ceaușescu.

– Hopa…

– Chestiunea asta o vom discuta cu probe, altă dată, în dosarul Sibiu, pentru a veni cu argumente despre ce s-a întâmplat acolo. Sibiu este singurul oraș în care, după alungarea dictatorului, se trage, se arestează și se moare.

Asociația „21 Decembrie 1989” a depus, vineri, 6 septembrie, o plângere împotriva procurorilor militari ce au transformat într-o farsa judiciară dosarul Revoluției. „Tot acest rechizitoriu este, din pacate, și o spun cu un mare regret, o farsă judiciară”, ne-a declarat, la ieșirea din sediul Inspecției Judiciare, Teodor Mărieș, președintele asociației. De ce susține acest lucru am încercat să lămurim în interviul următor.

– EvZ: Care sunt ultimele noutăți și demersuri pe care le-ați făcut în dosarul Revoluției și de ce au fost necesare?

– Teodor Mărieș: În urma investigațiilor pe care le-am făcut în ultimele două luni de zile mi-am dat seama că rechizitoriul pe care l-a prezentat Augustin Lazăr, procuror general al României, la începutul lunii aprilie 2019, prin care anunța că dosarul Revoluției este finalizat și trimis în instanță, în realitate este un act profund nelegal. Îmi asum în totalitate ceea ce spun, motiv pentru care am contestat acest rechizitoriu la Înalta Curte în urmă cu două luni și am formulat acum la Inspecția Judiciară sesizare pentru săvârșirea mai multor abateri disciplinare ca urmare a încălcării grosolane a legii penale de către procurorii militari pe parcursul anchetei penale.

– Care sunt de fapt nelegalitățile sesizate de Asociație ?

– În primul rând aș începe cu numărul de volume anunțat cu mare emfază de către Augustin Lazăr în scopul de a obține, și din nou îmi asum ceea ce spun, un nou mandat din partea președintelui României Klaus Iohannis. Dosarul Revoluției, atunci când l-am preluat în urma deciziilor CEDO în urmă cu zece ani, avea aproximativ 1400 de volume. Brusc, numărul acestor volume a crescut la 3200, conform declarației publice a lui Augustin Lazăr. A venit firesc întrebarea: de unde așa un mare volum de lucru în condițiile în care noi, ca Asociație, știam că în acest dosar nu s-au mai prea făcut cercetări, cu excepția reaudierii formale a unor părți vătămate și a unui număr mic de martori. Din comoditate sau din alte motive oculte, procurorii militari au delegat chiar organelor de poliție din întrega țară să reaudieze părțile vătămate și urmași ai victimelor, paradoxul fiind acela că victimele s-au trezit din nou față în față cu organele de represiune din 1989, de data asta, acestea fiind îmbrăcate în haine de anchetator. Mi-au fost semnalate de membrii Asociației, dar și de alte victime, aceste aspecte, precizând ca s-au simțit extrem de umiliți să fie audiați de instituțiile de forță care le-au ucis prietenii, i-au arestat și maltrat în decembrie 1989. Audiați de milițienii din decembrie.

– Mai erau aceiași milițieni?

– Culmea este că în unele circi de poliție au fost găsiți oameni care la timpul respectiv lucrau exact în aceeași circă. Simplu fapt de a intra în aceeași circă pentru a fi audiat în calitate de parte vătămată acum, unde în 1989 fusesera bătuți, arestați și maltratați, a creat un sentiment profund de emoții negative persoanelor vătămate. E vorba de aproximativ 6500 de părți vătămate din întreaga țară, care nu au fost audiate de procurorii militari, ci de polițiști. Am încercat să aflăm de ce Augustin Lazar a supralicitat prin dublare aproape numărul real de volume ale Dosarului Revoluției.

Răspunsul pe care îl avem trebuie să înceapă cu precizarea că o astfel de „supralicitare” este o gravă încălcare a legii. Singurul scop urmărit de acesta, împreună cu acoliții săi, procurorii militari Gheorghe Coșneanu și Pițu Cătălin Ranco, a avut evident un caracter ocult, și anume acela de a impresiona opinia publică, mass – media prezentă la conferința de presă, dar și factorii decidenți de la care acesta spera să obțină un nou mandat de procuror general. În faraonismul lor, atât Augustin Lazar, cât și cei doi acoliți ai săi, au crezut că dacă umflă numărul volumelor acesta poate fi un argument pe care ei îl credeau ca fiind și garanția obținerii unui nou mandat de Procuror General al României.

– De unde apar aceste volume în plus?

– Ne-am deplasat la Înalta Curte să studiem Dosarul Revoluției, care era anunțat că are peste 3.200 volume, constatînd cu stupoare că cei doi acoliți ai procurorului Lazăr au atașat nelegal dosarului trimis instanței de judecată alte 800 de dosare penale, din arhivă, care erau clasate, și care conform legii trebuie păstrate în arhiva parchetului, însumate aceste dosare aproape dublează numărul de volume. Mai mult, părțile vătămate din Asociația noastră m-au informat că cei doi procurori militari ar fi trimis la instanța de judecată și un dosar aflat în curs de urmărire penală, mai precis cel care privește evenimentele din Piața Palatului – Biblioteca Centrală Universitară, și care trebuia să stea pe biroul de lucru al procurorului Pițu Cătălin Ranco în vederea continuării efectuării urmăririi penale. Cu privire la acest dosar, este evident că nu are ce căuta la instanță și că odată trimis acolo procurorul anchetator a încălcat legea deoarece nu mai poate efectua urmărirea penală cât dosarul va sta la instanță. Îți spun clar faptul că legea procesual penală, dar și normele adoptate de Consiliul Superior al Magistraturii îl obligă pe procurorul de caz să efectueze într-un dosar penal cel puțin un act de urmărire penală pe lună. Ei l-au aruncat la Înalta Curte pentru a atinge cifra de 3.200 de volume anunțată de Lazăr. Acum să vă dau un exemplu din acele dosare clasate și trimise ilegal instanței: Dosarul Revoluției din Sibiu, de asemenea un dosar închis în 2010 după ce fusese restituit de instanță pentru completarea cercetării. Numai acest dosar are aproape 300 de volume și iata cum au înțeles cei trei procurori să sporească numărul de volume până la cel anunțat cu mare emfază de Lazăr. Dubla calitate a procurorului Coșneanu.

– Tot nu iese numărul de 3200 de volume.

– Tot nu iese, dar noi nu am reușit să aflăm totul. Dar părerea mea este că procurorii militari și mă refer în această fază doar la doi, șeful Secției Coșneanu și la singurul procuror care a semnat rechizitoriul, Pițu Cătălin, au măturat tot ce au avut la Parchetul Militar, le-au pus în grămada aceea mare care, din moment ce Lazăr a spus 3200, trebuia să facă musai acest număr. Apoi, le-au atașat complet nelegal la dosarul Revoluției. Credeți că Pițu Cătălin Ranco a făcut gratuit acest serviciu șefilor săi în frunte cu Augustin Lazăr? Cum nimic nu este gratis, acesta a fost cadorisit deja cu o funcție de conducere la Secția Militară din Parchetul General, și, din câte cunoaștem, dacă Lazar ar fi obținut al doilea mandat urma să primească o funcție și mai mare. Să revin la Dosarul Sibiu. Recent, colegii de acolo au făcut plângeri împotriva soluției de clasare. Victimele de la Sibiu au reacționat, aflând această informație, făcând plângeri către Secția Parchetelor Militare. Sunt foarte curios ce o să răspundă legat de Dosarul Sibiu care nu mai este în custodia lor, deși trebuia să rămână acolo din moment ce era clasat, și cum vor argumenta alipirea lui la dosarul mare al Revoluției. Doar aceste informații ar fi fost suficiente pentru a depune o plângere la Inspecția Judiciară împotriva celor doi procurori. Dar, mergem mai departe. În urmă cu câteva luni de zile, nu cunoșteam că Gheorghe Coșneanu a lucrat în dosar și nu avem numărul lucrărilor efectuate de acesta în Dosarul Revoluției. Recent, am aflat acest lucru și din arhiva asociației, unde se află Dosarul Revoluției în copie în baza deciziei CEDO, am constatat ca acesta a efectuat peste 660 de acte de urmărire penală, pentru ca, la data de 5 aprilie 2019, în calitate de Procuror Militar Șef să confirme rechizitoriul în cazul în care tot el efectuase și urmărirea penală. Prin încălcarea legii, el a cumulat doua funcții judiciare, respectiv cea de urmărire penală și cea de verificare a legalității și teminiciei urmăririi penale.

– El a centrat, el a dat cu capul…

Nașul lui Kovesi și accidentul lui Coldea

– Și nu pentru prima dată. Deși aveam multiple decizii CEDO, prin care Statul Român era obligat să continue cercetarea în Dosarul Revoluției, acest Gheorghe Coșneanu, în 2015, în calitate de Șef al Serviciului de urmărire penală împreună cu subordonații lui procurorii militari Claudiu Culea, Codruț Mihalache, Iulian Dinu și Tudor Marian, și la ordinul Șefului de-atunci al Secției Militare, nașul Ion Vasilache, au clasat total Dosarul Revoluției.

– Cine este nașul Ion Vasilache?

– Cum nu știți? Șeful de ceremonii din vii, și nu numai, cel care urma să-i fie naș, șefei supreme, Laura Kovesi, și care, în urma unui accident rutier, făcut de Florian Coldea, de la SRI, în București, când se întorcea băut de la o sindrofie împreună cu doamna Kovesi, a dispus clasarea cauzei, deși Coldea, beat criță, pe surse am aflat că a uitat să țină mâna pe volan. Încrengătura a fost de sus și până jos. – Revenim la închiderea dosarului în 2015…

– La acel moment, am făcut sesizare la Inspecția Judiciară care i-a absolvit de vină. Neam dus la instanță, care a considerat că trebuie continuată cercetarea disciplinara de către Inspecția Judiciară pentru că i-a considerat vinovați de închiderea dosarului. Între timp, personal am adresat o plângere Procurorului General interimar Bogdan Licu, probabil omul predestinat să redeschidă ciclic Dosarele Revoluției. Adică să repare prostia făcută conștient de colegii de la Secția Parchetelor Militare. Procurorul General Interimar de atunci, Bogdan Licu, a rechemat dosarul care se afla în instanță pentru că peste 250 de urmași atacaseră la ICCJ rezoluția procurorilor militari de caz, asumându-și redeschiderea, ulterior confirmată de ICCJ. Dupa redeschidere, au fost numiți să lucreze în dosar alți procurori, și anume Cătălin Pițu de la Timișoara, Dan Mitrănescu, Virgiliu Istrate și alții. Aceștia au lucrat trei ani în dosar, iar acum aflăm că rechizitoriul a fost semnat de un singur procuror, Cătălin Pițu, pupilul lui Coșneanu.

Pierdut procurori de caz!

– Unde s-au pierdut ceilalți?

– Din investigațiile pe care leam făcut, am aflat că acei procurori nu au vrut să semneze rechizitoriul pe repede înainte. În aprilie, după ce s-a anunțat că dosarul este finalizat și trimis către ICCJ polițiștii de circă au continuat audierile. Deci, a fost o disperare a lui Augustin Lazăr de a ieși cu acest rechizitoriu. Cel puțin Mitrănescu și Istrate au refuzat să semneze sau nici nu au fost întrebați, încă nu mi-e clar. Tot pe surse, am aflat că acest rechizitoriu nici nu s-ar fi lucrat în Secția parchetelor Militare, ci într-o altă locație tocmai pentru a nu afla Mitrănescu și Istrate ce se întâmplă în dosar.

Victimele din perioada 14-22 decembrie, trimise la instanțele civile

– Deși avem multiple decizii CEDO, vorbim de acum de sute de cazuri, care spun clar că statul român este obligat să continue investigațiile și să stabilească vinovații și să dea satisfacție victimelor și națiunii române, pentru că este vorba de cel mai important eveniment din istoria recentă a României, procurorii militari își permit să batjocorească clasând toate faptele din perioada 16-22 decembrie. Nu știu de ce nu 14 decembrie, pentru că plângerea noastră e cu acea dată, deoarece noi nu am uitat Iașiul. Deci, toți criminalii au fost scutiți de vină, iar victimele care nu au fost puține, au fost în jur de 2000 de reținuți la București și Timișoara, câteva sute de morți și câteva sute de răniți. Pentru toate aceste victime, procurorii au indicat să se adreseze instanțelor civile pentru a obține daune materiale și morale. Împotriva deciziei CEDO care spune cu totul și cu totul altceva.

– De ce ar face acest procurorul Coșneanu lucrurile astea?

– Din 2008 sunt 11 ani de complicități pentru a absolvi criminalii, cel puțin pe cei din perioada 14-22 decembrie, când toate instituțiile statului au acționat în comun împotriva demonstranților, atât la Timișoara, cât și la Sibiu, Cluj, București, Brașov, Constanța, Iași, Cugir, Lugoj, localități în care lumea s-a revoltat.

Ana Mureșan, fi nanțatoarea conspirației „securisto-teroriste”

– Din tot ce am studiat în ultima perioadă din dosarul Sibiu, pe care îl avem, pot să vă spun că diversiunea „teroriștiisecuriști” a început încă din dimineața de 22 decembrie, la Sibiu.

– Care a fost motivul?

– Alungarea lui Nicu Ceaușescu de acolo, determinarea lui să plece spre Bucuresti, pentru a prelua puterea. Ana Mureșan, ministrul Comerțului Interior, de atunci, a vorbit personal cu el la telefon. Ce nu a știut Nicu e că Ana Mureșan era în legătură cu gruparea pro-sovietică pe care a ajutat-o să facă bani, sub pretextul că ar dori să cumpere arme să îl răstoarne pe Ceaușescu.

– Hopa… – Chestiunea asta o vom discuta cu probe, altă dată, în dosarul Sibiu, pentru a veni cu argumente despre ce s-a întâmplat acolo. Sibiu este singurul oraș în care, după alungarea dictatorului, se trage, se arestează și se moare.

Te-ar putea interesa și: