Secretul craniilor de cristal. De la legendele mayașe și aztece la știința modernă

Secretul craniilor de cristal. De la legendele mayașe și aztece la știința modernă

Există multe cranii de cristal care au stârnit imaginația oamenilor și interesul cercetărilor care au descoperit totul despre aceste obiecte misterioase.

În decursul timpului, doar câteva cranii în mărime naturală au inspirat generații de artiști, fie din domeniul literaturii, fie în cel al cinematografiei.

Despre aceste cranii se spune că au o vechime de sute de ani și, probabil, sunt de origine mayașă sau aztecă. Dincolo de arta prelucrării cristalului, mulți cred că aceste cranii au puteri paranormale speciale, care pot merge de la vindecarea bolnavilor, până la puterea ghicirii viitorului.

Craniul Doom

Joe Nickell, în cartea sa „Adventures in Paranormal Investigation”, scrie despre unul dintre cele mai cunoscute cranii de cristal, așa-numitul ”Skull of Doom”. S-a spus despre acest obiect că a fost găsit în anii 1920, într-o ruină mayașă, descoperită în America Centrală de către un explorator numit F. A. Mitchell-Hedges.

Ne puteți urmări și pe Google News

Despre acest craniu, o bucată impresionantă de cuarț de aproape 12 kilograme, s-a zvonit că ar avea puterea de a ucide. Și asta pentru că un preot mayaș, care conducea ritualuri, a pretins că se poate concentra asupra relicvei, iar doar prin puterea gândului, craniul putea ucide pe oricine la comanda preotului.

Deși dramatică, povestea este la fel de fictivă ca orice scenariu din celebra serie de cărți și filme ”Indiana Jones”. Cercetările lui Nickell au dezvăluit că Mitchell-Hedges a mințit despre locul unde a găsit craniul, acesta fiind cumpărat de la un colecționar de astfel de obiecte. De asemenea, puterile acestui craniu de cristal nu a existat.

Știința: sunt false

Și ce spune știința despre originile craniilor? Îndoielile cu privire la originile craniilor au circulat de zeci de ani. În 2005, un antropolog de la Smithsonian a examinat mai multe cranii, și a constatat că tăieturile în cristal arătau în mod inconfundabil dovezi ale tehnicilor moderne de sculptură, și nu antice așa cum s-a pretins de atâtea ori. Nu numai că tăierile au fost făcute cu unelte moderne, dar craniile în sine au fost lustruite cu mașini moderne.

Nickell, expert în cranii de cristal, concluzionează că „niciunul dintre craniile celebre nu pare să fie precolombian; de fapt, toate acestea pot fi falsuri europene”.

Cu o astfel de experiență, este clar de ce cei care dețin craniile de cristal refuză adesea să fie examinate științific, și asta pentru a nu distruge aura de mister. Cu alte cuvinte, este mai distractiv să ne întrebăm dacă craniul a fost folosit cu secole în urmă într-o civilizație antică, decât să aflăm că a fost făcut acum cincizeci de ani în subsolul unui sculptor din Berlin, specializat în prelucrarea sticlei sau a cristalului.

Deși craniile de cristal aparent nu au abilități supranaturale - vindecare, moarte, controlul minții sau ori ce altceva vă trece prin minte - ele au o calitate incontestabilă, dovedită: puterea de a fascina.

Filmele Indiana Jones și craniul de cristal

Aura de miste a acestor cranii a crescut în intensitate, după seria de filme cu ”Indiana Jones”. În majoritatea filmelor din Indiana Jones, poveștile lui George Lucas implică un artefact misterios, de mult pierdut. În „Raiders of the Lost Ark”, era desigur Chivotul Legământului; în „Indiana Jones și ultima cruciadă”, a fost Sfântul Graal.

Într-un alt film, Indy se luptă cu amenințători ruși care sunt în căutarea unor cranii de cristal care au capacitatea de a controla mintea oamenilor. Cu toate acestea, în timp ce Arca Legământului și Sfântul Graal pot fi mitice, craniile de cristal sunt destul de reale.

George Lucas a spus în mai multe interviuri că este interesat de legenda craniilor de cristal de mulți ani.