Secretele Cazinoului din Constanța, scoase la iveală de restauratori

Secretele Cazinoului din Constanța, scoase la iveală de restauratori

Știrea apărută, zilele trecute, privind descoperirea în pereții Cazinoului din Constanța a unor documente aparținând deținuților care au participat, în anii 50, la lucrările de reparații ale monumentului a făcut senzație. Toată lumea s-a intrebat care este conținutul acestor documente

Dintre cei 100 de oameni aflați în detenție pentru renovarea Cazinoului (fiind în degradare după ce fusese victima bombardamentelor rusești din cel de-Al Doilea Război Mondial) au fost aleși coordonatorii echipei speciale - primul a fost arhitectul Constantin Joja (în primele luni de lucru), urmat de arhitectul Ion Cristodulo (până la terminarea lucrărilor de reparații). Ei au fost secondați de inginerul Ion Mărășescu, scenograful Mircea Marosin și poetul Ion Omescu. Redau din albumul “Ion Cristodulo – pictor, arhitect, scenograf” realizat și editat în 2012 de fiul său, Apollon Cristodulo, un pasaj:

       

„Lucrau 14 ore pe zi, inclusiv duminica, și, cu toate că dormeau practic între ruine, sub cerul liber, și nu rareori rogojinile le erau inundate de valurile mării, erau mulțumiți că aveau un obiectiv coerent, pentru a cărui realizare întocmai și la timp primeau mâncare ceva mai multă (pe lângă arpacaș, uneori și fiertură de organe) și bătaie ceva mai puțină decât în oricare dintre celelalte locuri de detenție (Nelu Cristodulo trecuse prin torturile din beciurile Securității și petrecuse deja câteva luni terifiante la Jilava – n. n.) pe unde se perindaseră. În plus, seara aveau prilejul ca în pântecele decorului suprarealist să se roage împreună, să-și aducă aminte de casele lor din cealaltă viață și uneori, după cum povestesc cei care au scăpat, să intoneze în surdină cântece populare, arii din opere sau refrene patriotice”.

Ne puteți urmări și pe Google News

Deținuții care lucrau la Cazinou au ținut să se știe de ei peste timp, fapt relatat în zilele noastre de un supraviețuitor dintre meșterii-deținuti, Mircea Nicolae, care a declarat că pe bucăți de saci de ciment (câteodată și pe foi de hârtie rătăcite), chiar au scris de câteva ori gândurile lor din acea perioadă. Pentru că aceste mesaje nu puteau fi expediate, ei au decis ca aceste mesaje să fie îngropate în anumite locuri, care au fost ulterior acoperite cu tencuială sau zidite.

Au circulat, după această relatare, fapte sub formă de legendă. Dar iată că, după 68 de ani, respectiva legendă a devenit realitate.