Evenimentul Zilei > EVZ Special > SECRETE MURDARE ale SPIONAJULUI de la Moscova și Washington. Mărturia unui TRĂDĂTOR TORTURAT ajunge pe masa președintelui. Desecretizarea secolului (III)
SECRETE MURDARE ale SPIONAJULUI de la Moscova și Washington. Mărturia unui TRĂDĂTOR TORTURAT ajunge pe masa președintelui. Desecretizarea secolului (III)

SECRETE MURDARE ale SPIONAJULUI de la Moscova și Washington. Mărturia unui TRĂDĂTOR TORTURAT ajunge pe masa președintelui. Desecretizarea secolului (III)

Continuă astăzi prezentarea unui document dintre cele declasificate de președintele Donald Trump în lotul informațiilor secrete care au legătură cu asasinarea președintelui John Fitzgerald Kennedy, la 22 noiembrie 1963.

La acea dată, Lee Harvey Oswald a tras mai multe focuri de pușcă în mașina președintelui, omorându-l. Câteva ore mai târziu, este prins, după ce împușcă un polițist. Pe 24 noiembrie, un interlop din Dallas, Jack Ruby, îl împușcă pe Oswald, chiar sub ochii polițiștilor texani.


Citește primele două episoade din DESECRETIZAREA SECOLULUI:

KGB are REZIDENȚĂ de SPIONAJ la New York. O figură legendară a serviciilor secrete îl MANIPULEAZĂ pe PREȘEDINTE – DESECRETIZAREA SECOLULUI (II)

Președintele SUA a fost ASASINAT! Asasinul, ASASINAT ŞI EL. Totul cu ȘTIREA ȘEFULUI FBI! Nici Moscova NU E STRĂINĂ. DESECRETIZAREA SECOLULUI (I)


De la aceste fapte relativ simple s-au țesut în ultimii 44 de ani mii de teorii ale conspirațiilor, pornite și de la faptul că lumea politicii și a serviciilor secrete de ambele părți ale Cortinei de Fier a încercat să ascundă multe secrete murdare, amenințate de anchetarea personajelor implicate.


Lee Harvey Oswald


Documentul este un raport făcut de cel mai longeviv șef al FBI, J. Edgar Hoover, pentru Marvin Watson, șeful de personal al Casei Albe, din perioada lui Lyndon Johnson, succesorul lui Kennedy. Raportul acoperă problema reacțiilor Uniunii Sovietice la uciderea președintelui american și a eventualelor legături cu Rusia ale asasinului.

Documentul a primit viză de declasificare pe 23 octombrie 2017 și a fost publicat de Arhivele Naționale ale SUA pe 27 octombrie.

O telegramă de la Moscova

John Edgar Hoover relatează: ”Pe 3 martie 1964, Yuri I. Nosenko, spion sovietic care a defectat, dar a cărui bună credință nu a fost încă stabilită, ne-a adus la cunoștință că s-a ocupat de în cadrul KGB de investigarea turiștilor din Statele Unite chiar în perioada în care Lee Harvey Oswald a vizitat Rusia, în 1959, și, în consecință, știe foarte bine cazul lui Lee Harvey Oswald.”


Edgar J. Hoover, directorul-fondator al FBI


Nosenko este o legendă a lumii spionajului. Fiu de ministru sovietic, Nosenko era la Geneva când a contactat rezidența americană de acolo și a cerut 900 de dolari, sumă pe care i-ar fi furat-o o prostituată. A început colaborarea cu americanii, vânzând secretele rușilor, până în momentul în care a hotărât să treacă definitiv în tabăra americană.

A făcut-o spunând că a primit o telegramă prin care e rechemat la Moscova, semn că urmează să fie eliminat. Peste ani, temutul serviciu NSA avea să afle că telegrama respectivă nu a existat, dar era prea târziu. Nosenko a fost torturat, pentru că americanii au crezut mult timp că el este, de fapt, infiltrat de ruși.

Totuși, în cazul lui Oswald, americanii au preferat, în mod bizar, să creadă mărturiile fugarului, poate și fiindcă se plia pe teoriile vremii, cum că Oswald spera să facă o faptă de eroism în ochii comuniștilor, asasinarea președintelui SUA, și astfel să primească azil politic, fie în Cuba, fie în URSS. Este explicația psihologică a teoriei oficiale, că asasinarea președintelui a fost ”opera” unui trăgător singuratic. Americanul a petrecut 3 ani în Rusia, între 1959 și 1962, sperând să obțină cetățenia sovietică, dar a fost refuzat.

Acum știm că în anii de teribilă paranoia a Războiului Rece, toți se temeau că orice trădător al adversarului era, de fapt, un trimis al acestuia ca să infiltreze.


Spionul Iuri Nosenko (Sursele foto: aici și aici)


”Potrivit lui Nosenko, Oswald a intrat în atenția KGB când și-a exprimat dorința de a fugi în Uniunea Sovietică, la puțin timp după ce a ajuns în Rusia ( în 1959 n.n.). Totuși, după o investigație, KGB a decis că el este instabil mental și că trebuie să reîntoarcă în Statele Unite, după ce își termină vizita. De aceea, când Oswald nu a apărut la un tur al orașului unde era așteptat, camera sa de hotel a fost forțată și el a fost găsit cu o încheietură de la mână tăiată.

Nosenko a adăugat că Oswald a fost spitalizat și apoi i s-a permis să rămână în Rusia, probabil cu ajutorul Ministerului de externe și al Crucii Roșii. Oswald a intrat din nou în atenția KGB când a încercat din nou să se întoarcă în Uniunea Sovietică, formulând o cerere la Ambasada Sovietică din Mexic ( cu doar câteva luni înainte de asasinarea președintelui Kennedy n.n.) după ce se întorsese în Statele Unite. Nosenko declară că KGB a recomandat respingerea cererii lui Oswald de a reintra în Uniunea Sovietică.”

Informațiile furnizate oficial de ruși pentru anchetă

”Potrivit lui Nosenko, cazul lui Oswald a fost unul de rutină și KGB nu a manifestat interes pentru el până la asasinarea președintelui Kennedy. El nu a fost abordat sau recrutat ca spion de KGB și nici soția sa, Marina.”



Oswald s-a căsătorit în Rusia și soția sa l-a urmat, în 1962, în SUA. Una dintre supărările sale pe statul american era și faptul că Marina avea nevoie de viză de ședere, ea neprimind cetățenia americană.

”Nosenka spune că Marina era privită ca o femeie cu o inteligență redusă și a adăugat că ea fusese membră a Partidului Comunist, dar a fost exclusă pentru că nu a reușit o lungă perioadă să-și plătească cotizațiile.

Părerea lui Nosenko era că președintele Kennedy era foarte stimat de câtre Guvernul Sovietic, fiind o persoană interesată în menținerea păcii. Potrivit lui Nosenko, imediat după comiterea asasinatului, gărzile sovietice au fost dislocate de lângă Ambasada americană de la Moscova, permițând cetățenilor sovietici să viziteze nestingheriți Ambasada ca să își exprime condoleanțele. Nosenko a adăugat că KGB a pus la dispoziție 20 de persoane care vorbeau limba engleză pentru a se asigura că nu se vor produce gesturi de lipsă de respect în perioada de doliu.


Președintele J.F. Kennedy alături de soția sa, Jaquelin și de guvernatorul din Texas, John Connally, cu puține momente înainte de a fi asasinat


Imediat după asasinarea președintelui Kennedy, Anatoli Dobrinin, ambasadorul sovietic în Statele Unite, s-a prezentat la secretarul de stat cu un dosar complet consular al lui Lee H. și al Marinei Oswald, păstrat în Ambasada Sovietică din Washington. În același timp, Guvernul Sovietic a pus la dispoziția Guvernului SUA dosarul medical al lui Lee Harvey Oswald, din timpul spitalizării sale în Uniunea Sovietică. Acest dosar coroborat cu datele obținute anterior a indicat că Oswald a încercat să se sinucidă în Uniunea Sovietică.”

Partidul comuniștilor din America

Așa cum spuneam în prima parte dedicată acestui document, raportul lui J. Edgar Hoover conține informații culese prin acțiuni de contraspionaj în 3 etape, 1963, 1965 și 1966. Deși apropiate ca perioade, ele diferă mult. Deși declarativ președinții SUA din perioada Războiului Rece erau adversari ai comunismului, pozițiile lor în politica față de URSS au diferit.

Dacă John Fitzgerald Kennedy era dispus negocierilor pentru menținerea păcii ( cum a fost în octombrie 1962, de exemplu, în timpul primei crize a rachetelor din Cuba) urmașul său, Lyndon Johnson era mai agresiv, de exemplu în mandatul său implicarea americană în conflictul din Vietnam a crescut.


Lyndon Johnson depune jurământul la bordul Air Force One


Datele reale arată, însă că au existat permanent contacte, dincolo de barierele ideologice. Hoover aduce în discuție un astfel de personaj, Gus Hall, secretarul general al Partidului Comunist din SUA, o formațiune fără valoare reală electorală, dar interesantă pentru președintele Johnson căruia i se adresa de fapt raportul. În campania pe care Johnson tocmai o câștigase ( el a fost de două ori președintele SUA, o dată după moartea lui Kennedy și apoi a câștigat singur, în 1964) Hall l-a susținut. Nu era o susținere importantă, dar a existat.


Liderii Cubei și URSS, Fidel Castro și Nikita Hrușciov


Hall a făcut și pușcărie, în anii ’50, fiind acuzat de propagandă comunistă.

Este evident că informațiile și teoriile lui Gus Hall nu se bazau pe informații concrete, dar Hoover le introduce, totuși, în raportul său.

Încă un amănunt, necesar pentru a înțelege următorul fragment din raport. Hoover face referire la Comisia Warren, denumită așa după judecătorul Earl Warren, cel care a condus-o. Dispusă prin ordinul președintelui Johnson, comisia a investigat evenimentele legate de moartea lui John F. Kennedy și Lee Oswald. Ancheta a început pe 29 noiembrie 1963 și s-a încheiat pe 24 septembrie 1964. Concluziile acestei comisii sunt izvorul rapoartelor oficiale asupra cazului, dar și al tuturor teoriilor privind mușamalizarea unor adevăruri.

”Reacția partidului Comunist ( din SUA n.n.) la asasinarea președintelui Kennedy și la investigația Comisiei Warren este foarte apropiată de linia Sovietică pe aceste teme. Pe 4 decembrie 1963, Gus Hall, secretarul general al Partidului Comunist – SUA, a informat o sursă de-a noastră care ne-a mai furnizat în trecut informații valabile că asasinarea are un mecanism care clar indică faptul că nu putea fi făcut decât de extremiștii de dreapta și Hall crede că Oswald a fost apoi omorât de extremiști, pentru a nu îi permite să vorbească. Hall i-a spus sursei că plănuia să ia legătura cu oficialii sovietici ca să-i determine să o interogheze pe Marina și, dacă reușea, vroia să fie întrebată dacă Lee Harvey Oswald avea legături cu extremiștii de dreapta, dacă avea legături cu FBI sau dacă a avut legături cu Jack Ruby.


Gus Hall, secretarul general al Partidului Comunist din SUA


Hall i-a mai spus sursei că sentimentul său este sovieticii sunt prea permisivi și lasă ”tot felul de persoane să meargă la Moscova”. Hall și-a exprimat convingerea că atunci când a fost la Moscova, Oswald era un operativ al FBI. Hall a mai spus că ”Oswald ar putea fi și un nebun”.

În finalul documentului, Hoover descrie cum presa comunistă din SUA și cea oficială din URSS critică ancheta Comisiei Warren, spunând că s-au ascuns date despre o conspirație ”de dreapta” și că multe lucruri au rămas ascunse.

 

Publicat in categoriile: EVZ Special
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: