Duminică, 26 ianuarie, către seară, vechiul stabiliment oferit de Ludovic al XV-lea amantei sale, Madame de Pompadour, a lărmuit de țipetele și chicotelile puștilor, prea puțin impresionați de solemnitatea locului, dar entuziasmați de bunătățile oferite, sub privirile pline de părintească îngăduință ale amfitrionilor Emmanuel și Brigitte Macron.

Nimic mai potrivit decât această atmosferă juvenilă pentru a sărbători 30 de ani de la ratificarea Convenției Internaționale pentru Drepturile Copilului.

După ce cuplul prezidențial a purtat discuții lungi și serioase cu micuții, i-a lăsat cu jocurile și dulciurile lor și s-a retras pentru un cocteil mai restrâns împreună cu președinții diverselor asociați, invitați la ocazie.

Conform protocolului unor astfel de evenimente, gazdele au ajuns și în dreptul lui Pascale Morinière, președinta Asociației Familiilor Catolice din Franța. Ea le-a atras atenția asupra absurdului situației de a fi fost invitată la recepție, la doar câteva zile după ce Senatul votase articolul 1 din Legea Bioeticii.

Acesta permite Procrearea Medicală Asistată (pe banii contribuabilului) și în cazul femeilor singure ori al cuplurilor de femei, legiferând astfel privarea deliberată a copiilor de un tată.

În acel moment, simțind pericolul, Brigitte, profitând de subțirime, s-a fofilat spre un alt grup de invitați. Emmanuel, însă, a rămas bărbătește pe teatrul de luptă.

El a încercat mai întâi o manevră de evitare, explicându-i superior interlocutoarei că „paternitatea are două funcții: una genetică, alta simbolică”.

Pascale Morinière, care nu s-a născut ieri, a insistat ca președintele să-i detalieze ce va să zică „funcția simbolică a paternității”.

Aici, Macron a privit-o un moment șocat. Apoi, ca fulgerat de o lumină cerească, a realizat că avea în fața sa un monstru revolut, un dinozaur care, cine știe prin ce minune, supraviețuise tuturor diluviilor și evoluțiilor progresiste:

„Înțeleg. Problema dumneavoastră este că credeți că un tată trebuie să fie neapărat un mascul. Toți psihanaliștii vă vor spune contrariul.”

Într-adevăr, psihanaliștii pot spune multe. Cum ar fi, de pildă, despre relația dintre un elev de 14 ani și profesoara sa de franceză cu 24 de ani mai în vârstă.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE