Editura Evenimentul si Capital

O scrisoare despre vremurile în care conducătorii românilor erau numiți de ruși cu aprobarea turcilor. POFTIȚI LA CULTURĂ!

Ion Ghica și Vasile Alecsandri, 1855
Autor: | | 4 Comentarii | 5390 Vizualizari

Am promis, încă de luna trecută, că voi continua aici devoalarea unor amănunte prea puțin cunoscute legate de cadrul social-politic al Țării Românești la mijloc de secol XIX. Din varii motive am amânat redactarea acestui text până astăzi, când voi (re)aduce la lumină o scrisoare expediată de Ion Ghica (diplomat, președinte al Academiei Române, de trei ori prim-ministru al țării), de la Londra, la 25 octombrie 1886, prietenului Vasile Alecsandri. Verticalizez!

„Scumpe amice, iată câteva aduceri-aminte din tinerețe, în cari vei găsi multe despre viața unora din oamenii generațiunii noastre cu cari în tinerețe te-ai găsit în contact și pe aceeași cale, oameni ageri, a căror viață, deși scurtă în ani, a fost bogată în fapte”, își începe Ghica răvașul, avertizându-l, totodată, pe bardul de la Mircești: „Armează-ți dar răbdarea și așteaptă-te la o serie lungă de epistole”. Avea timp berechet ambasadorul românilor în cețoasa Englitera, dar și ce povesti. Economistul școlit la Paris îi explică lui Alecsandri (oare acesta nu știa?) cum s-a format, în Țara Românească, „Frăția” care a organizat, instrumentat și condus Revoluția pașoptistă: „Inițiații erau formați în grupuri de câte zece, fiecare frate cunoscând numai pe șeful său imediat, diacon, preot sau arhiereu, acel care-l catichisese, îl inițiase, de la care și prin care primea ordine și instrucțiuni și căruia datora ascultare și supunere cu pericolul vieței și al averei, păstrând secretul cel mai absolut. Deviza era: «Dreptate, Frăție»”.

Focul a mistuit statutele Revoluției

Ion Ghica a fost, alături de Nicolae Bălcescu, în mijlocul acelor evenimente tumultoase care au zguduit din temelii vechile și obositele orânduiri otomane și care au anunțat, cu trei decenii înainte, Războiul de Independență: „Statutele - mai dezvăluie Ghica -, scrise în cifre cu cheie, erau păstrate la mine în bibliotecă, în scoarțele Algebrei lui Bourdon. La mai 1848, când m-am decis să mă duc la Constantinopol, am dat acel volum în păstrarea Bălcescului, dar el peste două zile mi l-a adus înapoi, zicând că se temea de vreo perchezițiune sau d-o arestare și că-l credea mai în siguranță la mine”. Poate ar fi fost mai bine ca statutele Revoluției de la 1848 să rămână la Bălcescu. Nu de alta, dar ascunse în cărțoiul franțuzesc, în casa în care trăia la acea dată Ghica, au ars împreună cu aceasta. Cum? „La plecarea mea din București - scrie Ghica - am pus acea carte împreună cu alte cărți și cu notele și caietele mele din școală într-o ladă pe care am lăsat-o în beciu de sub scară, în casa generalului Mavru de la Jicniță, unde locuiam, astăzi legațiunea Italiei, casă care a ars la 1856, când devenise spital militar în timpul ocupațiunei austriace. Acolo, împreună cu casa, s-au mistuit în cenușă cărțile, hârtiile, tablourile, mobilele și cu toate obiectele ce posedam”.

Rusul Pavel Kisselef și scaunul Valahiei

Ion Ghica ține să-și informeze prietenul (și posteritatea) - și bine face! - inclusiv în legătură cu situația politică a Munteniei de la acea dată. Pe la mijlocul anului 1834 - notează boierul valah -, spătarul Alexandru Dimitrie Ghica, fratele fostului domn Grigorie Dimitrie Ghica, fusese rădicat la scaunul domniei după recomandația amicului său, generalului rus comite Pavel Kisselef, care a guvernat Principatele de la anul 1829 până la 1834 cu titlul de prezident cu deplină putere a divanurilor. Ion Ghica nu ezită să-și ridice în slăvi propriile rădăcini: „Alexandru Ghica, om plin de probitate, stimat și iubit de toată tinerimea pentru caracterul său leal și plăcut, era pizmuit, ca toți domnii indigeni, de mulți din boierii cei mari”. Dar de ce era pizmuit domnul Alexandru? Ambasadorul Principatelor Române la Londra explică tacticos, conturând astfel scena politică de la mijlocul secolului al XIX-lea: „El, la anul 1838, comisese o mare greșeală politică: nu apărase cu tărie drepturile țărei atunci când împăratul Nicolae al Rusiei ceruse să se intercaleze în Regulamentul Organic o clauză prin care orice lege votată de Obșteasca Adunare și sancționată de domn să nu poată fi pusă în lucrare până mai întâi nu ar dobândi aprobarea curților suverane și protectoare (Turciei și Rusiei), ceea ce echivala cu suprimarea autonomiei țării”.

Și cu rușii, și cu turcii! Dar rumânii?

Traian Basescu arunca BOMBA! Pe cine vrea candidat la prezidentiale! Este fara PRECEDENT

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Opinii EVZ

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI