Scriitorul Ahmet Altan, pasărea din colivia lui Erdogan. Mărturii după 1.500 de zile de închisoare

Figură cheie a rezistenței în epoca Erdogan, scriitorul și jurnalistul Ahmet Altan a împlinit, recent, 1.500 de zile de închisoare. Nu știe dacă va mai fi vreodată liber până la finalul vieții, iar ultima sa carte a văzut lumina tiparului în multe țări ale lumii, mai puțin în țara sa.

Turcia, cea mai mare închisoare de jurnaliști

Născut în 1960, Altan este alături de premiantul Nobel Orhan Pamuk, unul dintre cei mai citiți scriitori turci,  dar și un jurnalist redutabil, cunoscut în întreaga lume. A fost adus în fața instanței de cel puțin 100 de ori din cauza opiniilor sale politice incomode. Este unul dintre primii intelectuali turci care au recunoscut public genocidul armenilor de către Imperiul Otoman. A fost mult timp redactor-șef al cotidianului Taraf, dar a scris și pentru numeroase publicații și a realizat emisiuni de televiziune.

Este o voce sonoră a societății civile turce. O tradiție de familie, s-ar putea spune, căci și tatăl lui, cu decenii în urmă, și fratele său mai mic, jurnalistul Mehmet Altan, au fost judecați sumar și condamnați, fără probe sau dovezi solide, la închisoare pe viață. Mehmet a fost judecat și condamnat odată cu el, în vara fierbinte a lui 2016.

La scurt timp după puci, cel puțin 150 de jurnaliști critici ai regimului au fost arestați. 170 de publicații au fost suspendate și mii de de site-uri blocate. Atunci, peste 50.000 de persoane au fost arestate: funcționari, profesori, militari și polițiști, iar alte 150.000 de persoane au fost demise. Turcia e considerată de organizația Reporteri fără Frontiere „cea mai mare închisoare de jurnaliști”.

Fără vize în America. Data la care vor fi eliminate definitiv

Coldea și Dumbravă, 720.000 euro pentru "optimizarea" sentinței lui Cătălin Hideg. Interviu la Realitatea

În 2016, în urma puciului eșuat din Turcia, Altan a fost judecat și condamnat pentru că ar fi transmis „mesaje subliminale” puciștilor în timpul unei emisiuni televizate. A fost condamnat la închisoare pe viață, deși nu au existat probe solide la dosar, în afara articolelor și interviurilor sale. Sentința inițială a fost anulată de Curtea Supremă a Turciei, judecătorii decretând că nu a încălcat constituția. Întreaga corespondență îi este monitorizată și cenzurată.

Cartea despre cer

De la debutul din 1982, Altan a publicat 10 romane și 7 volume de eseuri. Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat  reprezintă o premieră în cariera sa de scriitor, apărând în toată lumea în traducere din limba turcă, fără ca în Turcia să existe vreo șansă de publicare atâta vreme cât regimul Erdogan se află la putere. Conștient că fizic nu va mai vedea lumea cu ochii unui om liber, Ahmet, își află libertatea în scris, în citit și în „întunecata cerneală a memoriei”, cum spune el în cartea apărută recent și în limba română (foto).

O carte profundă, scrisă într-un ritm alert, niciodată pesimist, volumul oferă crâmpeie din viața interioară a unui om ajuns în condiții extreme, care încearcă să nu cadă în deznădejde și să dilate puținele momente de bucurie dintre zidurile închisorii de maximă securitate din Silivri. Este o lume intimă, a unei libertăți interioare pe care o trăiește conștient că singurul lucru cu adevărat liber pe care îl mai are este cerul. De fapt, se poate spune că volumul său este o carte dedicată cerului. Nu are resentimente, ură, nu judecă și nu incriminează, iar cuvintele îl ajută să își recompună în interior universul din exterior și fosta sa viață.