Editura Humanitas Fiction publică în curând, în colecţia Raftul Denisei, un nou roman al scriitoarei australiene Kate Morton.
A avut şansa ca primul ei roman, "Casa de la Riverton", – publicat de Humanitas Fiction în 2009 – să fie tradus în peste 30 de ţări şi desemnat de "Sunday Times" drept cea mai bine vândută carte a anului 2007 în Marea Britanie şi de "New York Times" drept cea mai bine vândută carte a anului 2008 în Statele Unite ale Americii. Iar Kate Morton a reuşit să repete experienţa şi cu cel de-al doilea roman, "Grădina uitată".
Cartea care va apărea la Humanitas Fiction a ajuns pe primul loc în topul bestsellerurilor din Australia şi a fost desemnat de "Sunday Times" drept cea mai bine vândută carte a anului în Marea Britanie. "În noaptea în care împlineşte 21 de ani, Nell află un secret care îi va schimba definitiv viaţa. Peste câteva zeci de ani, ea porneşte în căutarea adevăratei sale identităţi, într-o călătorie care are drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet", promite sinopsisul.
POVESTEA UNUI GEAMANTAN
Fragment din volum
"Cassandra a îngenuncheat şi a ridicat colţul cuverturii, uitându- se sub pat. Era un geamantan micuţ şi vechi. Capacul era întredeschis şi înăuntru se zăreau nişte hârtii, o pânză albă şi o panglică albastră. S-a simţit dintr-odată îmboldită de dorinţa de a vedea tot ce e acolo, chiar dacă aceasta însemna să încalce regulile lui Nell.
Cu inima zbătându-i-se în piept, trase geamantanaşul afară şi-i propti capacul de marginea patului, uitându-se înăuntru. O perie, veche şi desigur valoroasă, cu un mic cap de leopard pe ea – simbol al Londrei – gravat lângă păr. O rochiţă albă, tare frumoasă, ca rochiile acelea de pe vremuri cum Cassandra nici nu văzuse şi nici nu avusese vreodată şi la vederea căreia fetele de la şcoală s-ar fi prăpădit râs. Un teanc de hârtii legate cu o panglică bleu deschis. A tras de fundă şi-a dat-o la o parte să vadă ce era dedesubt.
O imagine, un crochiu în albnegru. O femeie frumoasă, cum nu mai văzuse niciodată, sub o boltă de verdeaţă. Ba nu, nu era o boltă, ci mai degrabă o intrare acoperită de frunze, ce dădea spre un tunel de copaci. Un labirint… cuvântul ciudat îi veni brusc în minte fără să se gândească prea mult. Nenumărate linioare negre se împleteau ca vrăjite alcătuind desenul, iar Cassandra se întreba cum ar fi să poţi crea aşa ceva. Imaginea îi era oarecum cunoscută şi nu-şi dădea seama de unde o ştia. Apoi îşi dădu seama că femeia semăna cu un personaj dintr-o carte de copii.
O ilustraţie dintr-o carte de poveşti de demult, cu fecioara care se preface în prinţesă când Făt-Frumos o zăreşte în hainele ei ponosite. Puse desenul pe jos, lângă ea, şi se uită mai departe la teancul de hârtii. Plicuri cu scrisori şi un carneţel cu pagini liniate acoperite de un scris lunguieţ şi înflorat. O fi fost în vreo limbă străină, căci nu-l putea citi. La fund, acoperită de tot felul de broşuri şi pagini rupte de revistă, o fotografie cu un bărbat, o femeie şi o fetiţă cu cozi lungi. Habar n-avea cine sunt. Sub carneţel a găsit o carte de poveşti. Avea coperta verde, cartonată, cu titlul scris cu litere aurii: Poveşti fermecate pentru fete şi băieţi de Eliza Makepeace. Cassandra repetă numele autoarei, încântată de rezonanţa lui misterioasă.
Deschise cartea şi dădu de chipul unei zâne care se ivea dintr- un cuib de pasăre, cu părul lung, încununat de o diademă de stele, cu aripi lungi, străvezii. Uitându-se mai atent, îşi dădu seama că semăna cu femeia din desen. Iar în jurul cuibului stătea scris cu litere înflorate: «Autoarea ta, domnişoara Makepeace ». A întors emoţionată pagina la prima poveste, zburătăcind o molie de hârtie".