Sclavia și falsificarea istoriei: Nimeni nu are monopolul suferinței

Sclavia și falsificarea istoriei: Nimeni nu are monopolul suferinței

Mișcările de protest din Statele Unite, răspândite rapid în întreg Occidentul, urmăresc să inducă un sentiment de vinovăție în rândul albilor, printr-un mare fals istoric.

În ceea ce privește Marea Britanie, creșterea economică a început cu legea delimitării proprietăților, ceea ce a făcut ca pământul să poată fi folosit ca garanție pentru obținerea de capital, într-o epocă în care pe insule nu existau negri.

Abrogarea legii privind porumbul a deschis calea liberului-schimb și transformării flotei de corsari într-o flotă comercială regală, ceea ce le-a permis englezilor, secondați de scoțieni, să stabilească regulile comerțului mondial.

Și de data aceasta, negrii nu au fost implicați.

Ne puteți urmări și pe Google News

Comerțul transatlantic cu sclavi și plantațiile caraibiene cu trestie de zahăr legate de el au produs averi uriașe, dar numai pentru câteva zeci de familii, mai cu seamă în Londra, Bristol, Liverpool.

Majoritatea englezilor au trebuit să subvenționeze acest comerț prin intermediul taxelor, pentru ca Britania să domine mările și să își impună legea cu canonierele.

Parlamente corupte, cu „rotten boroughs” (orașe cu populație mică, suprareprezentate în Parlament), în care locurile puteau fi cumpărate, au pervertit democrația britanică în favoarea negustorilor de sclavi.

Economia britanică nu a fost singura care a suferit de pe urma comerțului cu sclavi.

S-ar putea chiar afirma că sclavia a aservit întreaga economie mondială, până când revoluția industrială a deschis o eră nouă, începând cu secolul al XIX-lea.

În lucrarea sa fundamentală, Un manifest pentru progresul social, economistul francez Marc Fleurbaey arată cum sfârșitul sclaviei a eliberat masive energii productive în epocă.

În primul mileniu, când sclavia de toate culorile era prezentă peste tot, produsul intern brut (PIB) mondial a fost multiplicat cu 15, ceea ce înseamnă că s-a dublat la fiecare 66 de ani.

După abolirea sclaviei, PIB-ul mondial s-a dublat o dată la fiecare 15 ani.

Prima explozie economică mondială a avut loc în 1892, odată cu revoluția industrială. Dar a doua, și cea mai importantă, a început în 1945, după Al Doilea Război Mondial. Între 1950 și 2008, volumul economiei britanice s-a triplat.

Supranumită „vârsta de aur”, perioada respectivă a eliberat energiile creatoare ale capitalismului ca niciodată până atunci.

Capitalismul este prin natura lui anti-sclavagist, deoarece are nevoie de o mobilitate maximă a mijloacelor de producție: pământ, forță de muncă și capital.

Dacă un petic de pământ poate produce profituri mai mari în alt mod, el va fi retras din folosința sa actuală.

Dacă investiția ta poate produce un venit mai mare, nu o vei păstra acolo unde este.

Sclavia, în toate formele sale, împiedică mobilitatea. De aceea, nu este acceptabil pentru capitalist, care dorește un sistem de recrutare prin care să angajeze când are nevoie și să concedieze când nu mai are.

Alte țări au profitat și ele de pe urma abolirii sclaviei.

Rusia și-a început creșterea economică atunci când a renunțat la sistemul descris de Gogol în „Suflete moarte” și a atins o rată de creștere de peste 10% în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

India a avut performanțe și mai bune, volumul economiei sale crescând de cinci ori în decurs de 60 de ani, după ce a renunțat la sistemul de caste, o formă de sclavie.

În Iran, comerțul cu sclavi a fost abolit în 1895, dar sclavii nu au fost eliberați și li s-a acordat cetățenia decât în 1929, moment care a marcat revitalizarea Iranului ca stat modern.

Sclavia a fost un rău care a dăunat progresului uman și de aceea a făcut rău tuturor.

Sclavii, majoritatea de-a lungul istoriei fiind albi, nu negri, nu au fost singurele victime. Chiar și oamenii care nu erau sclavi sau proprietari de sclavi au plătit un preț greu prin dezvoltarea economic greoaie și sărăcie.

În ceea ce privește sclavia, nimeni nu are monopolul suferinței.