Politicienii care au o sete uriașă de scandal se pare că au ajuns la locul potrivit.

Publicația online Politico prezintă o serie de evenimente din istoria recentă a Parlamentului European, care lasă orice om obișnuit fără cuvinte.

Hărțuirea sexuală, o problemă reală

Hărțuirea sexuală poate să fie o problemă sistematică în Parlamentul European sau o chestiune superficială, în funcție de persoana întrebată.

Chiar dacă au fost adresate plângeri instituției, până în prezent, niciun europarlamentar nu s-a confruntat cu un proces pentru hărțuire sexuală.

Victimele presupusei violențe sexuale, incluzând violul, a personalului Parlamentului sau chiar a eurodeputaților mărturisesc că se confruntă cu provocări pentru a-și face auzite plângerile și nu au încredere în sistemul care ar trebui să le protejeze.

De exemplu, o femeie care a fost violată de un membru al personalului parlamentar, membru care a renunțat la slujba sa ulterior, a declarat pentru Politico faptul că a fost descurajată să meargă la poliție și a descris mediul de lucru din Parlament drept  o „cultură a tăcerii”.

Și mai frustrant este faptul că Parlamentul nu a făcut mai mult pentru a sancționa hărțuirea. Un grup de consilieri politici a înființat, anul trecut, campania „MeTooEP” (n.r – Și eu, în Parlamentul European) pentru a înregistra poveștile despre comportamentul necorespunzător al eurodeputaților și altor oficiali. De asemenea, ei solicită Parlamentului să introducă un training obligatoriu de instruire pentru eurodeputați, în scopul de a-i face să conștientizeze gravitatea faptelor de acest gen.

Până atunci, însă, controversele care atrag atenția publicului tind să nu implice neapărat hărțuire sexuală excesivă, ci mai degrabă un comportament complet inadecvat și bizar.

Exemple de comportamente bizare ale eurodeputaților

În aprilie, Parlamentul European a găsit-o vinovată pe eurodeputata portugheză  Maria João Rodrigues pentru „hărțuire psihologică” față de asistenta sa acreditată. Această acuzație a făcut ca partidul său să renunțe să o mai treacă  pe lista electorală pentru noile alegeri din mai.

Nouă acuzații separate au fost depuse împotriva lui Rodrigues, fost ministru, inclusiv încercări de a reduce orele de muncă și salariul unui membru al personalului care se întorcea din concediul de maternitate. Ea ar mai fi solicitat unui angajat în concediu medical să îndeplinească sarcini de noapte și ar mai fi cerut personalului să lucreze mult mai multe ore suplimentare la birou.

Europarlamentarul francez Robert Rochefort, în vârstă de 63 de ani, a fost prins masturbându-se în fața a două tinere într-un magazin de hardware din afara Parisului, în 2016. Rochefort și-a justificat acțiunile în fața poliției, argumentând că se afla „sub stres”. Mai mult decât atât, el s-a plâns că s-a simțit amenințat când un martor l-a pus la pământ.

Rochefort a pledat și a fost găsit vinovat, dar a scăpat de un proces public. Procurorii au preferat să nu îi dezvăluie pedeapsa. Cert este însă că Rochefort și-a pierdut poziția în partidul centrist al Franței, MoDem, dar și-a dus mandatul până la capăt, până la data alegerilor din mai.

Eurodeputatul Partidului Popular Danez, Jørn Dohrmann și-a pierdut imunitatea în Parlamentul European după ce a fost acuzat că l-a agresat pe jurnalistul TV Birger Lund, care făcea fotografii lângă casa europarlamentarului, în 2017. Jurnalistul a avut nevoie de ajutor din partea poliției pentru a-și recupera camera pe care a primit-o spartă înapoi.

Elmar Brok, unul dintre cei mai vechi eurodeputați cu o experiență de 39 de ani în legislatura europeană, a decis să nu mai candideze la alegerile din acest an. Se pare că sesizările numeroase la adresa acestuia au stat în spatele deciziei. Șase foști angajați au povestit pentru Politico o serie de incidente bizare, inclusiv obiceiul său de a arunca obiecte în ei și de a fuma în birou. Întrebat despre acuzații, Brok a negat că ar fi creat un mediu toxic la birou, recunoscând doar un singur aspect, și anume că „colaborarea strânsă și petrecerea unor zile stresante înseamnă că există loc pentru conflicte”.

El a adăugat: „Condamn în întregime orice tip de abuz fizic sau emoțional.”

Totul pentru bani

Cele mai controversate cazuri s-au soldat cu închisoare. Fostul europarlamentar austriac Ernst Strasser a fost închis timp de trei ani, în 2013, după ce o instanță a constatat că s-a angajat să schimbe legile în Parlamentul European în numele unei firme care era dispusă să-i plătească 100.000 de euro pe an.

Totuși, bijuteria din coroana de scandal a Parlamentului este o campanie din 1999, care a obligat întregul Colegiu European al Comisarilor să demisioneze în masă. În spatele conflictului degenerat au stat practicile corupte ale comisarului european pentru cercetare și educație Edith Cresson, fost prim-ministru francez, acuzat de delapidarea fondurilor pentru câștig personal, printre o mulțime de alte fapte grave.

Scandalurile care au implicat o utilizare abuzivă a fondurilor și conflicte de interese au provocat, mai recent, o agitație de moment, dar au condus la sancțiuni mai puțin severe.

Cazuri alarmante cu deznodământ mai blând

Dacă angajările trunchiate și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE sunt acum sinonime cu partidul național de extremă dreapta al Franței, aceasta este în mare parte din cauza anticei familii fondatoare din Parlamentul European. În luna mai, Curtea de Justiție a UE a hotărât că șefa partidului Marine Le Pen ar trebui să plătească aproape 300.000 de euro pentru abuz de fonduri, inclusiv bani pe care i-a folosit pentru a-și plăti șefa de personal, Catherine Griset, cu un salariu de asistent în cadrul Parlamentului, chiar dacă nu a lucrat deloc în plen.

De asemenea, Le Pen i-a plătit gardei de corp Thierry Légier salariul de asistent parlamentar și a fost obligată să plătească înapoi mai mult de 41.000 de euro pentru această infracțiune.

Tatăl ei, fondatorul partidului Jean-Marie Le Pen, a primit ordin anul trecut să plătească înapoi mai mult de 320.000 de euro pentru a compensa plata unui asistent la care nu a putut dovedi că a muncit pentru a-l ajuta în exercitarea funcției sale de eurodeputat. Colega Mylène Troszczynski a fost, de asemenea,  obligată într-un caz asociat să restituie peste 56.000 de euro.

Și europarlamentar, și jucător de poker

În aceeași ordine de idei, șase eurodeputați din ultima legislatură europeană au reușit pe puțin să își dubleze salariul anual prin intermediul unor locuri de muncă secundare din afara Parlamentului European.

Cel mai bine plătit europarlamentar a fost regele poker-ului online Antanas Guoga, care a strâns anul trecut peste 3 milioane de euro din venituri suplimentare, potrivit Transparency International EU.

Liderul ALDE european, Guy Verhofstadt, și Nigel Farage, fostul șef al UKIP, acum la cârma Partidului Brexit, au câștigat anul trecut 420.000 de euro din venituri adiacente. Farage a uitat, de asemenea, să raporteze cadouri în valoare de 450.000 de lire sterline de la omul de afaceri Arron Banks. El a respins o citație în care era invitat să se prezinte la Bruxelles pentru a depune mărturie referitoare la acuzațiile aduse.

Același Elmar Brok, conform documentelor obținute de Politico la începutul acestui an, a încasat bani de la grupurile de vizitatori ce au ajuns în Parlamentul European prin intermediul biroului său din Bruxelles. Publicația citată susține că el a obținut cel puțin 18.000 de euro în acest mod. Brok a mai fost acuzat de aranjamente financiare. Timp de ani buni, el a ținut o colaborare cu gigantul media german Bertelsmann, colaborare care i-a adus mai mult de 5.000 de euro pe lună în plus față din salariul său de eurodeputat.

Scandalurile în care a fost implicat Morten Messerschmidt au venit ca un șoc pentru danezi. La alegerile europene din 2014, el a primit mai multe voturi decât oricare alt candidat danez, în mare parte datorită unei campanii în care a promis că va combate frauda UE. Doi ani mai târziu, Parlamentul a ordonat lui Messerschmidt să plătească înapoi aproximativ 400.000 de euro din pricina unor fonduri UE cheltuite pentru campaniile politice.

Partidul său paneuropean, Mișcarea pentru o Europă a Libertăților și a Democrației (MELD), s-a prăbușit după retragerea finanțării sale. Messerschmidt este, de asemenea, anchetat de agenția UE de combatere a fraudei (OLAF) pentru că s-ar fi folosit de 26.000 de euro din fondurile UE în taberele de vară ale Partidului Danez, în 2014 și 2015.

Partidele de extremă dreapta, cu adevărat problematice

Partidele de extremă dreapta din Uniunea Europenă tind să aibă o vocație pentru a provoca probleme în Parlament.

În săptămâna dinaintea alegerilor pentru Parlamentul European, partidul de extremă dreapta suedeză s-a concentrat pe unul dintre eurodeputații săi, Kristina Winberg,  după ce și-a acuzat o colegă de hărțuire sexuală.

Există o mulțime de cazuri în care se pune la îndoială respectarea regulilor de către partidele de extremă dreapta.

Eurodeputatul maghiar Béla Kovács, membru al partidului de extremă dreapta Jobbik, și-a pierdut imunitatea parlamentară în 2015, după ce a fost acuzat că spionează instituțiile UE pentru Rusia. Povestea incredibilă a implicat căsătorii secrete, identități multiple și averi de neatins. András Deszó, jurnalistul care a raportat pentru prima dată știrea conform căreia Kovács a fost recrutat de KGB, a fost nominalizat la Premiul european pentru presă. Politico dezvăluie că într-o oarecare măsură erau bănuite activitățile lui Kovács, care era cunoscut printre colegi cu porecla „KGBéla”.

Nepoata ministrului de finanțe al lui Adolf Hitler, Beatrix von Storch, acum lidera adjunctă a partidului de extremă dreaptă Alternativa pentru Germania, a susținut împușcarea imigranților, inclusiv a copiilor care au încercat să intre în Europa fără viză. (ulterior, ea a încercat să revină asupra declarațiilor.) Von Storch a fost dată afară din grupul conservatorilor și reformiștilor europeni pentru opiniile sale extremiste în 2016.

Janusz Korwin-Mikke, europarlamentarul de extremă dreaptă poloneză, a fost penalizat de două ori de Parlamentul European pentru observații rasiste. O dată în iunie 2016, când a făcut comentarii denigratoare despre migranți în timpul unei sesiuni plenare, și a doua oară în martie 2017, când a susținut că femeile ar trebui să câștige mai puțini bani decât bărbații „pentru că sunt mai slabe, sunt mai mici și sunt mai puțin inteligente”. Polonezul și-a exprimat „opinia” în timpul unei dezbateri privind decalajul salarial. Ulterior, o instanță a UE a anulat sancțiunile care i-au fost impuse, constatând că declarațiile sale nu subminau în fond capacitatea Parlamentului de a funcționa.

Te-ar putea interesa și: