Un caz la limita dramatismului, despre care un singur ziar central și o singură publicație locală au mai relatat. Un om de cultură, unanim recunoscut ca atare, mi-a declarat că intenționează să intre în greva foamei.
Să vină în acest scop de la Cluj la București. Până când, de curând, a fost debarcat din motive absolut obscure, Emanuel Petran, actor la Teatrul Național Cluj Napoca și regizor, a fost ani de zile director al Teatrului de Păpuși „Puck”. În ce circumstanțe este acest om aruncat peste bord? Este un caz izolat sau avem de-a face cu un fenomen? Cum reacționează instituțiile statului, care trebuie să facă dreptate? Dar câinele de pază al societății?
La Cluj, câinele de pază al societății doarme. Presa nu relatează nimic, nici într-un sens, nici în altul, referitor la modul în care, sub ochii ei, o instituție de cultură se prăbușește. Îi cunosc îndeaproape și îi apreciez în mare măsură pe doi mari jurnaliști din Cluj, care conduc publicații și site-uri diferite și, evident, am luat legătura cu ei. Primul mi-a spus că nu știe nimic despre acest caz, deși este un cunoscut om de cultură, dar mi-a garantat că se va interesa. Să sperăm că așa va face. Cel de-al doilea, un om extrem de sensibil și reactiv la nedreptăți de tot felul, mi-a vorbit pur și simplu urât despre Emanuel Petran, dar fără a fi capabil să ofere vreun argument în acest sens. Așadar, la Cluj, caravana trece, fără ca fioroșii câini de pază ai societății să latre.
În ce constă acest caz, după opinia mea extrem de scandalos? Emanuel Petran a devenit manager al Teatrului de Păpuși „Puck” în urmă cu opt ani, la 1 iunie 2013. De atunci până de curând, a obținut la evaluările anuale punctaje maxime. Până când brusc, printr-o serie de manevre oculte și fără nicio explicație, a obținut în acest an o evaluare care l-a scos peste noapte, în mod șocant, din poziția de director al teatrului. Interimatul este asigurat, dacă vă puteți imagina așa ceva, de un contabil.
Ne puteți urmări și pe Google News
În cei opt ani, el a organizat un festival stradal cu durata de trei zile, desfășurat în trei locații, care a strâns în medie câte 25.000 de spectatori. Un al doilea festival stradal, destinat zilei copilului, cu participarea copiilor artiști din județ, a adunat câte 6.000 de spectatori în cele două zile de desfășurare. O instituție de artă derizorie, găsită în urmă cu opt ani aproape în paragină, a reușit să organizeze 20 deplasări în peste 10 țări numai în ultimii trei ani, obținând șase premii internaționale. A atras la Cluj, care este o veritabilă capitală europeană multiculturală și multietnică, peste 50 de trupe străine care au onorat festivalurile inițiate de Petran. Iar acest om este aruncat peste bord, fără niciun fel de ezitare, de Consiliu Județean, care patronează teatrul de păpuși. Cum era și firesc, aflând ceea ce se întâmplă, am pus mâna pe telefon și l-am contactat pe Alin Tișe, președintele Consiliului Județean. Am avut cu acesta în weekend o convorbire lungă de o jumătate de oră. Era la curent cu toate realizările, pe care le apreciază în mod deosebit, ale lui Emanuel Petran. Dar a fost literalmente asaltat de plângeri împotriva acestuia, însoțite de fel de fel de memorii, inițiate de trei-patru persoane din interiorul și din afara teatrului de păpuși. Iar decizia de a-l ejecta nu a luat-o el, ci Vakar Istvan, vicepreședinte al Consiliului Județean Cluj și vicepreședinte UDMR Cluj. Avalanșa ofensivei împotriva lui Petran a fost declanșată de un alt regizor, fost șef a secției maghiare a teatrului de păpuși, Vadas Laszlo, de Reka Csuros și de Urmanczi Eugen. Toți aceștia activând în secția maghiară a teatrului. La prima vedere, se pare că ne afăm în prezența unui război etnic în interiorul unei instituții de cultură, care a degenerat până la nivelul Consiliului Județean. Tot ce se poate. Maghiarii doresc splitarea teatrului de păpuși, după modelul în care au fost splitate și alte instituții de cultură din Cluj. În sine, nu e nimic rău. Dacă maghiarii doresc să se autoguverneze în materie de teatru de păpuși, e treaba lor și ar putea foarte bine să fie susținuți în acest demers. Ceea ce nu înseamnă însă că această operațiune ar trebui în mod necesar să presupună și eliminarea directorului teatrului, care nu s-a opus unei asemenea solicitări, și nici nu se poate opune, întrucât rezolvarea nu este de competența lui. În acest sens, au existat împotriva lui Petran inclusiv acuzații cum că ar fi comis discriminări față de personalul maghiar. Niciuna dintre aceste acuzații nu s-a confirmat, deși, la solicitarea lui Petran, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a efectuat o anchetă în acest caz.
Ei bine, nu este clar o răbufnire a unor tensiuni de natură etnică generate de maghiarii care lucrează în teatru. Ar fi prea simplu să fie așa. Și, iată, situația se complică. O fundație din Ungaria, Bethlen Gabor, a împins un cal troian până la Cluj. Oferind, nu direct, ci indirect, o finanțare de la Budapesta, în valoare de cica 40.000 de euro. Prin intermediul sucursalei sale din Cluj. Care, la rândul ei, dirjează banii prin intermediul unei asociații numită „Apropo”. Din întreaga sumă, de circa 40.000 de euro, în cele din urmă teatrului de păpuși i-ar fi revenit doar 1000 de euro. Consiliul de Administrație al teatrului de păpuși și managerul Petran s-au opus. Iată un nou măr al discordiei, mai relevant chiar decât primul. S-au exercitat presiuni uriașe asupra lui Petran, pentru a semna un contract pe care el îl consideră ilegal. Și nu a semnat. De aici au început fel de fel de reclamații, inclusiv plângeri penale împotriva lui. Omul se simte amenințat, strivit într-un clește. Înțelege că, obiectiv vorbind, nu i se poate reproșa nimic, vede cum munca lui se face praf cu un contabil la cârma teatrului de păpuși și este convins că, atunci când se va organiza un concurs, aceleași persoane vor manevra în așa fel încât să piardă. Cu atât mai mult cu cât arbitrii sunt maghiarii de la Consiliul Județean, care nu au niciun motiv să schimbe în interval de câteva luni decizia. Gazul este turnat peste foc atunci când, dincolo de toate informațiile pe care le-am dezvăluit mai sus, Petran trăiește cu convingerea că în România s-au declanșat, indiferent de competiția etnică, care a degenerat uneori în tesiuni, acțiuni subversive, nelegale, inițiate politic și cu sprijin judiciar împotriva mai multor manageri de teatru din țară. Astfel, de când s-a instalat noua coaliție la guvernare, au fost eliminați Dorin Lazăr, de la Teatrul „Odeon” din București, Daniel Vulcu, de la Teatrul „Regina Maria” din Oradea, Cosmin Rădescu de la Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” din Petroșani, iar pe tobogan mai urmează și alți directori de teatre. Din varii motive, coaliția merge cu algoritmul până în interiorul acestor instituții de cultură și de artă.
Intrat în panică, Emanuel Petran intenționează, cum mi-a declarat cu toată fermitatea, să recurgă la un protest extrem, declanșând o grevă a foamei, nu la Cluj, unde consideră, probabil pe bună dreptate, că presa doarme pe ea, ci la București. Vrea să-și riște viața pentru a sensibiliza opinia publică asupra unui fenomen periculos. L-am cunoscut și am început să-l stimez în urmă cu mai mulți ani, când, senator PNL fiind, m-am întâlnit rând pe rând la Cluj cu reprezentanții tuturor instituțiilor de cultură. Din acest motiv m-a contactat. L-am implorat ca, cel puțin pentru moment, să renunțe la greva foamei. Sincer, nu cred că am fost suficient de convingător. Este extrem de trist, dramatic chiar, că se poate ajunge la așa ceva. Că bisturiul politic taie atât de adânc, încât face harcea-parcea, în numele așa-zisei reforme, tot ce a mai rămas sănătos și viabil în cultura și în arta din România. Nu le ajung directorii de spitale. Nu le ajung directorii de școli. S-au dus, iată, și mai departe. Nu se mai opresc!
P.S.: Fac totuși apel, chiar dacă nu-mi pun mari speranțe, în presa de la Cluj. Pentru moment nu este important cum se vor pronunța ziariștii de acolo. Dar important este să o facă. La Cluj există printre cei mai buni ziariști din România pe metru pătrat. De ce, Doamne iartă-mă, tac? Ce i-a determinat să-și bage capul în nisip? Și mai trăiesc cu speranța că președintele Consiliului Județean, Alin Tișe, va reuși să se scuture de puzderia de sesizări și reclamații și să descopere unde se află dreptatea și adevărul.
Recomandările noastre
