Toate acestea sunt considerate gesturi inamicale și reprobabile, astfel încât Ucraina l-a chemat la consultări la Kiev pe ambasadorul său la Belgrad, forțând o coborâre a reprezentării ambelor state prin rechemarea și a ambasadorului Serbiei la Belgrad tot pentru consultări. Practic, părțile au redus nivelul de reprezentare, după acest schimb de misive complet nediplomatice. Totul a început de la un interviu dar pentru Balkan Investigative Reporting Network (BIRN) de către Ambasadorul Ucrainei în Serbia, Oleksandr Aleksandrovych. Acesta a subliniat nemulțumirea Ucrainei în legătură cu prezența resortisanților săi în rândurile soldaților ruși, pro-ruși, mercenarilor și voluntarilor din Estul Ucrainei care luptă împotriva armatei ucrainene și care ucid și rănesc lunar echivalentul a un pluton de militari ucraineni. El a acuzat nu numai Rusia, care face propagandă și racolează luptători în Serbia pentru Donbas, dar mai mult, a acuzat toleranța Serbiei și faptul că s-ar lăsa utilizată de Rusia pentru a semăna discordia în Balcani. Ambasadorul ucrainean s-a referit direct la racolarea și antrenarea de mercenari ultranaționaliști sârbi pentru destabilizarea Muntenegrului și operațiunea făcută cu serviciile militare GRU pentru asasinarea premierului acestui stat, Milo Djukanovici, anul trecut, dar și destabilizarea Bosniei- Herzegovina prin instrumentalizarea separatismului Republicii Sârbska.

Dar poate cel mai direct atac a fost cel la adresa politicienilor sârbi care circulă în Crimeea pentru a susține apartenența peninsulei anexate de Moscova la Rusia. E vorba, în primul rând, de politicienii Partidului Radical, partid ultranaționalist de opoziție – care a cerut deja retragerea Ambasadorului ucrainean, dar și de membrii Partidului Popular Sârb, care au celebrat în Crimeea centenarul revoluției Bolșevice din 1917.

Dar nu numai partidele radicale, comuniste, de opoziție, au reacționat, ci chiar oficialii sârbi. Astfel, Ministrul sârb al Afacerilor Externe, Ivica Dacici a anunțat că, dacă ambasadorul ucrainean nu revine la un limbaj diplomatic respectuos, va fi obligat să ia măsuri, susținând că Serbia a luat măsuri împotriva mercenarilor sârbi care sunt anchetați, ceea ce nu au făcut ucrainenii, în timpul destrămării fostei Yugoslavii, în anii ’90, când mercenarii ucraineni au luptat alături de croați. În același ton al zgândăririi rănilor trecutului a reacționat și ministrul Apărării din Serbia, Aleksandr Vulin, cunoscut pro-rus, care a adus în discuție audierile adjunctului Secretarului de stat pentru afaceri europene și eurasiatice al Departamentului de Stat al SUA, Hoyt Brian Yee, cel care declarase că balansul făcut de Belgrad între Rusia și Vest nu e sustenabil și că Serbia va trebui să aleagă. Vulin susține că e cea mai puternică presiune publică pe care a suferit-o vreodată Serbia și că statul sârb va decide singur direcția în care va merge, fără să întrebe marile puteri dacă are voie sau încotro să o ia.

În timp ce Partidul Radical, ultranaționalist, a înființat în parlamentul sârb grupul „Prietenii Crimeei”, Guvernul sârb nu a respins toate aceste acțiuni, din contra ministrul de Externe Dacici a atacat Ucraina despre care a spus că ar dori să creeze tensiuni pentru a slăbi relațiile Serbiei cu Rusia. Alegând calea confruntării, Belgradul a rensionat la maximum relația bilaterală, chiar dacă intervenția președintelui Serbiei, Alexandr Vucici, a fost una conciliantă, șeful statului insistând că ucrainenii sunt un popor prieten și că cele două state vor rezolva repede aceste diferende.

Pentru România, abordarea contondentă și vocală la nivelul acuzelor reciproce ale persoanelor reprezentative în stat din cele două state vecine stârnește deja preocupare, mai ales că s-a confruntat recent cu episodul mercenarului sârb Bratislav Zivkovic, care racola doritori de rebeliune în Deltă și poza baza de la Kogălniceanu, încercând să obțină date pentru patroni săi ruși. Expulzarea pentru 15 ani a unui agent extrem de colorat și vizibil, pus parcă special pentru a provoca, subliniază, însă, și alte preocupări pe zona spionajului și provocărilor separatiste în România care vizează alte zone și cetățeni români, nu numai membrii obștei căzăcești, organizație neguvernamentală vizitată de către Ambasadorul Rusiei Kuzmin cu doar o lună înaintea reuniunii unde mercenarul sârb spunea cum să organizeze preluarea puterii și rebeliunea de tip separatist „Republică Populară” în Delta Dunării.

Te-ar putea interesa și: