Sătul de Erdogan, Trump schimbă balanța strategică

epa06880431 US President Donald J. Trump (L) talks to Turkey’s President Recep Tayyip Erdogan (R) at NATO headquarters in Brussels, Belgium, 11 July 2018. NATO countries' heads of states and governments gather in Brussels for a two-day meeting. EPA/TATYANA ZENKOVICH / POOL

În fața apropierii militare și politice tot mai mari a Turciei de Rusia, Statele Unite răspund printr-o consolidare a relației cu Grecia. Aceste mișcări produc schimbări importante în echilibrele strategice din Balcani și estul Mediteranei.

Secretarul de stat american Mike Pompeo a făcut o vizită istorică în Grecia, în perioada 5-7 octombrie, care a întărit cooperarea între cele două țări în domeniul apărării. Potrivit Al-Monitor, protocolul semnat de Pompeo și omologul său elen, Nikos Dendias, prevede următoarele:

- transferul de tehnologii militare americane către Grecia în domeniul dronelor, al munițiilor inteligente și al aviației militare;

- o utilizare mai activă de către US Navy (inclusiv submarinele americane) și US Air Force a portului militar și a bazei aeriene din golful Souda în Creta, poarta de intrare în Mediterana;

- înființarea unei baze militare în portul Alexandroupolis care domină peninsula turcă Gallipoli și permite controlul nordului Mării Egee;

- mărirea flotei Greciei de drone MQ-Reaper, care operează deja în capitala cipriotă Larissa și staționarea acolo de avioane-cisternă KC-135;

- accesul armatei elene la informațiile culese de dronele Reaper și prin alte mijloace de spionaj militar;

- antrenamente de pilotaj, mentenanță și operare la baza aeriană de la Stefanovikeio, lângă Marea Egee, pentru șapte elicoptere MH-60 Seahawk, a căror livrare a fost aprobată recent de Washington.

Prin aceste măsuri, Statele Unite încearcă să exercite presiune pe Rusia în Balcani, în Marea Neagră, Marea Egee și Marea Mediterană și să creeze un scut în jurul Greciei, pentru a limita accesul Rusiei în apele calde. Recentul protocol permite mișcările de trupe americane către Balcani și de acolo spre Europa continentală, via Alexandroupolis și dezvoltarea unei rețele feroviare, ocolind strâmtorile Bosfor și Dardanele controlate de Turcia. De altfel, Pompeo a vizitat, pe lângă Grecia, și Macedonia de Nord și Muntenegru.

Investițiile accelerate ale Chinei în infrastructură și tehnologie în zona Balcanilor au constituit un alt scop al acestui turneu balcanic.

Operațiunea de încercuire a Turciei

Numeroase voci din cercul anti-american de la Ankara, care domină scena politică a Turciei, consideră că Pentagonul a luat măsuri graduale dar decisive pentru a încercui Turcia în Marea Egee, întărindu-și prezența în zonă grație bazelor oferite de Grecia. Cahit Dilek, un înalt ofițer de marină turc în retragere, citat de Al-Monitor, declara că Statele Unite încearcă să înconjoare armata Turciei într-o zonă vastă, care cuprinde Marea Egee, Mediterana de Est, Siria și Irak, de-a lungul unei axe care leagă Alexandroupolis de Raqqa. Pentru a sparge această blocadă, crede Dilek, Turcia trebuie „să transmită Statelor Unite o notă diplomatică și un termen scurt pentru a părăsi malul de Est al Eufratului (în Siria) și apoi să declanșeze o operațiune militară”. De notat că Dilek scria aceste rânduri în Yenicag Gazetesi pe 5 octombrie, cu câteva zile înainte ca Turcia să lanseze ofensiva în nordul Siriei.

Într-un comentariu recent, cu titlul „Ce treabă au Statele Unite în Alexandroupolis?”, Bulent Erandac, editorialist la ziarul pro-guvernamental Takvim, avertiza că eforturile SUA și NATO de a-și extinde influența și operațiunile în regiune nu doar că nu vor rezolva problemele existente între Ankara și Washington, ci le vor agrava.

Rusia a obținut ce își dorea din vremea Otomanilor

Pentru adepții atlantismului, o specie pe cale de dispariție la Ankara, întărirea colaborării militare dintre Statele Unite și Grecia este o consecință a deciziilor strategice eronate ale Turciei din ultimii ani și demonstrează că Washingtonul a abandonat orice speranță în ceea ce privește regimul Erdogan, abandonând Turcia în sfera Rusiei și încercând să construiască o nouă axă cu Grecia pentru a stăvili expansiunea rusă în Estul Mediteranei și Marea Egee și pentru a frâna dezvoltarea economică a Chinei în regiune.

Un fost ambasador turc, cunoscut pentru vederile sale atlantiste, a declarat pentru Al-Monitor sub condiția anonimatului: „Timp de două secole, Rusia a încercat să cucerească Turcia și Strâmtorile pentru a ajunge la apele calde și a avea o prezență militară durabilă în bazinul Mediteranei. Din cauza elegerilor eronate și ale politicilor prost gândite ale Ankarei în Siria, Rusia a reușit în ultimii cinci ani să-și securizeze accesul la apele calde – pe care încerca să-l obțină din timpul Otomanilor – și să stabilească o prezență militară durabilă în Siria.” Și fostul diplomat conchide: „Trebuie să ne adaptăm la această tristă realitate de a avea Rusia ca vecin în Siria. Și Statele Unite, se pare, par să fi găsit mijlocul de a obține o presiune durabilă întărindu-și cooperarea cu Grecia. Marile puteri își deplasează rivalitățile în regiunea noastră, astfel că problemele noastre se vor complica.”

Apropierea Statelor Unite de dușmanul istoric al Turciei, care este Grecia, nu va face decât să ridice semne și mai mari de întrebare legate de soliditatea flancului sudic al NATO. Iar aceste întrebări privesc România direct și personal.